Ovidiu-Virgil Drãgãnescu

În ediþia electronicã de vineri, 4 octombrie 2002, precum ºi în ziarul ”AdevãrulÒ de luni, 7 octombrie, apare o ºtire ce leagã intrarea þãrii noastre în NATO de deblocarea adopþiilor internaþionale de cãtre România.

Iatã cã nici nu se stinge bine scânteia scandalului legat de poziþia României faþã de Curtea Penalã Internaþionalã, ºi Guvernul Nãstase se vede pus în faþa unei alte dileme de tipul: America sau Uniunea Europeanã.?

Dupã ce baroneasa Emma Nicholson, în cadrul numeroaselor sale vizite în România, a exprimat clar necesitatea stopãrii adopþiilor internaþionale, acum abordarea acestei spinoase probleme pentru þara noastrã este din nou pusã pe tapetul discuþiilor.

Ceea ce este mai grav este faptul cã, deºi încã de vineri au apãrut semnale în presa externã, autoritãþile de la Bucureºti nu au avut nici o luare de poziþie fermã prin care sã confirme faptul cã au înþeles mesajul transmis de cãtre Romano Prodi, acum câteva zile, prin care se spunea cã: ”Uniunea Europeanã nu este doar o piaþã comunã, este o comunitate care împãrtãºeºte acelaºi set de valori.Ò

Mai mult decât atât, chestiunea adopþiilor internaþionale beneficiazã deja de reglementãri în vigoare, conforme cu spiritul european, P.N.L. înregistrând un proiect de lege pe aceastã problemã, care priveºte adopþia internaþionalã, ca pe o ultimã formã la care se poate recurge dupã epuizarea tuturor cãilor interne de protecþie a copilului.

România a demonstrat prin luãrile sale de poziþie cã este un partener credibil pentru Statele Unite ale Americii, dar Guvernul Nãstase înregistreazã mari restanþe privind credibilitatea sa faþã de Uniunea Europeanã.

Acesta este motivul pentru care Partidul Naþional Liberal cere clarificarea poziþiei oficiale a României în problema adopþiilor internaþionale, înainte ca acest subiect sã scape de sub controlul autoritãþilor de la Bucureºti, dinamitând relaþiile internaþionale ale României fie cu Uniunea Europeanã, fie cu Statele Unite ale Americii.