Mihai Ungheanu

În legãturã cu Legea pentru protecþia limbii române fac aici o revenire la ceea ce am afirmat în Senat atunci când s-a fãcut din salã un amendament ºi vreau sã atrag atenþia cã s-a trimis înapoi la comisie o lege care nu avea anexate amendamente, cã amendamentul care s-a fãcut era împotriva Regulamentului Senatului, care este foarte clar: ”În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamenteÒ. Noi ne aflãm în situaþia de a merge mai departe pe o eroare admisã însã de conducerea ºedinþei, de preºedintele de ºedinþã. Pentru cã aceste amendamente trebuie sã intre în evidenþa specialã a comisiei, ele trebuie anexate proiectului de lege ºi numai în acest mod devin valabile ºi pot fi luate în discuþie în plen.

Am fãcut aceastã revenire pentru cã Regulamentul Senatului este legea noastrã ºi ni s-a cerut de atâtea ori s-o respectãm, ºi trebuie s-o respectãm. În cazul de faþã s-a fãcut o încãlcare a regulamentului care ne pune în situaþia de a discuta un amendament care s-a fãcut din salã.

Aceastã concesie fãcutã Ñ dupã pãrerea mea Ñde P.D.S.R. nu este ºi concesia, bãnuiesc, a celorlalþi, indiferent cã, în final, datoritã confuziei create s-a trimis înapoi la comisie acest proiect de lege. N-aº vrea sã urmeze o discuþie în contradictoriu ºi sã fiu obligat sã citez din Regulamentul Senatului ceea ce n-am citat decât parþial.

Nu este admisibil sã admitem amendamente în plen atunci când regulamentul nu ne-o permite. Deci, nu fac decât sã aduc aminte colegilor mei cã cei care fac legile trebuie sã respecte legea pe care ei ºi-o fac. Cu aceasta voiam sã înceapã dezbaterea sau discuþia în legãturã cu un amendament care nu a fost amendament.