Petru Caraman

În legãturã ºi cu ce a spus colegul meu, domnul senator Tocaci, doresc sã spun cã în deceniul 7, participând la un congres în Elveþia Ñ atunci când noi nici mãcar nu auzisem de existenþa ºi folosirea drogurilor Ñ ajungând la Berna, în capitala þãrii Ñ dupã terminarea sesiunii de matematicã a congresului respectiv Ñ la unul din monumentele pe care doream sã-l vizitez ºi care era splendind iluminat noaptea din toate pãrþile, în sfârºit... în jurul acestuia erau zeci de tineri care îºi administrau drogurile ºi sigur cã în perioada aceea noi ne uitam spre Occident ca spre un ideal, dar în momentul cînd am vãzut toatã masa aceasta de tineri injectându-ºi droguri, am fost pur ºi simplu ºocat.

Sigur cã Ñ pur ºi simplu este un lucru legat de ceea ce spunea colegul meu, domnul Tocaci Ñ acolo era utilizatã aceastã libertate prost înþeleasã, în sfârºit, în care nu se înþelegea sã se ia mãsuri punitive împotriva celor care practicau acest lucru.

Sigur cã subscriu pentru sancþiuni, ºi la noi, împotriva celor care practicã folosirea drogurilor ca, în sfârºit, ºi pe calea asta sã fie împiedicatã aceastã practicã. Gãsesc cã ar fi natural ca toate articolele acestei legi sã fie votate în unanimitate, fãrã nici o abþinere sau vot împotrivã.