Toni Greblă

În legea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt prevăzute două proceduri distincte.

După o procedură foarte greoaie, care pleacă de la autoritățile locale, și prin hotărâre de guvern, un anume perimetru poate fi declarat de utilitate publică.

După realizarea acestei etape, în care un perimetru este declarat de utilitate publică, urmează procedura a doua. Cel care deține licența de exploatare trebuie să aibă drept de dispoziție asupra acestui teren, pe care poate să-l cumpere, să-l concesioneze sau să declanșeze procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică. În acest fel, v-am spus, există garanțiile de la niște comisii constituite sub egida autorităților locale, cu expert evaluator, cu instanță de judecată, dar toate într-o procedură mai alertă ca să nu așteptăm ani întregi până când un anume perimetru poate să fie exploatat.

Din acest punct de vedere există toate garanțiile legale că dreptul de proprietate va fi respectat, că expropriatorul va intra în proprietatea terenului, va avea drept de dispoziție asupra terenului numai după ce va plăti o justă despăgubire pentru acest teren.

Vreau să vă mai spun, stimați colegi, că nicăieri în lume dreptul de proprietate nu este considerat sfânt. El are și un puternic atribut social, astfel încât, zăcămintele de minerale din subsolurile tuturor țărilor trebuie să fie exploatate având grijă ca dreptul de proprietate să fie respectat, mediul să poată fi cât mai puțin afectat, dar, în același timp, perioadele în care se ajunge la exploatarea zăcămintelor să fie rezonabil de îndelungate.