George Mihail Pruteanu

În preambulul cuvântului meu, domnule preºedinte al Senatului ºi stimate colege ºi stimaþi colegi senatori, vreau sã mã raliez ºi eu, din toatã inima, cuvântului rostit de preºedintele Grupului parlamentar P.D.S.R. Ñ ºi am fãcut acest lucru chiar în ziua apariþiei respectivului articol, când acelaºi ziar mi-a cerut opinia ºi am rãspuns, fãrã sã ezit, cã este o mârºãvie ceea ce s-a fãcut la adresa Patriarhului Teoctist, a Preafericitului, ºi la adresa Bisericii Ortodoxe. Dar aceasta am simþit nevoia s-o spun numai pentru cã am audiat, cu bucurie ºi cu sentimentul solidaritãþii, cuvântul domnului Solcanu.

Ceea ce voiam eu sã vã spun, dacã ar fi fost sã fie rostit într-o manierã retoricã, se cuvenea sã înceapã cu o vorbã frumoasã a lui AndrŽ Malraux, care sunã aºa: ”O viaþã nu valoreazã nimic, dar nimic nu valoreazã cât o viaþãÒ.

Dar n-am sã încep aºa, retoric. Am sã fiu cât se poate de simplu, de scurt ºi la obiect.

Zilele trecute, la biroul meu parlamentar din Bistriþa, a venit o femeie necãjitã, cum sunt câteva milioane în România de azi, o femeie care a fost mamã, care nu mai este mamã. A avut un fecior de 17 ani ºi, cu câþiva ani în urmã, i-a fost ucis. I-a fost ucis miºeleºte ºi scurt, simplu, cu un cuþit înfipt în burtã. Bãiatul avea 17 ani, fãptaºul avea vreo 40 de ani. Femeia îºi cautã de ani de zile dreptatea.

Sunt în sala asta, atât în partea dreaptã a sãlii, cât ºi în mijlocul ei, cât ºi în stânga ei, juriºti de mare clasã ºi mã plec sincer respectuos, nu ipocrit respectuos, în faþa lor.

Cele pe care le spun acum pleacã din indignarea unui om care nu are competenþã juridicã, dar pretinde cã are bun-simþ. Atât cât se cuvine, nici mai mult, nici mai puþin decât alþii. ªi ceea ce mi-a prezentat acea femeie mi-a rãscolit, vã rog sã mã credeþi, conºtiinþa. Ei i-a fost omorât flãcãul de 17 ani. Aºa cum aratã ºi actul procuraturii, de pe care am o copie aici, în mânã, bãiatul a fost omorât Ñ citez: ”Éprin aplicarea unei lovituri cu cuþitul în toraceÒ.

Cu toate acestea, onorate colege, onoraþi colegi, împotriva acestui fãptaº nu s-a deschis nici un proces, pentru cã, scrie din nou în acest petic de hârtie, ”Éel ar fi fost în legitimã apãrareÒ.

Aºadar, sunt târâþi în tribunale oameni care dau cuiva o palmã, poþi sã ajungi la tribunal dacã îþi pierzi puþin cumpãtul ºi înjuri pe cineva, ajungi în tribunal chiar pentru o contravenþie de circulaþie, ºi un om ia viaþa altuia ºi scapã, de parcã ar fi traversat pe roºu! Nici mãcar un proces penal!

Aþi înþeles ce vreau sã spun. Vorbesc unor oameni cu fineþe ºi cu inteligenþã, nu am sã insist.

Mã mai întreb încã o datã: oare atât de puþin valoreazã, în România noastrã de astãzi, o viaþã de om încât nu meritã nici mãcar deranjul unui proces penal, în care femeia aceasta sã aibã posibilitatea sã-ºi gãseascã dreptatea, sã facã un eventual recurs ºi, mã rog, sã foloseascã o ultimã cale?