Sorin Pantiº

În primul rând, domnule preºedinte, doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi, stimaþi invitaþi, în primul rând aº vrea sã fac o foarte scurtã comparaþie între CARITAS, S.A.F.I. ºi F.N.I., pentru cã s-au asimilat prea mult cele trei eºecuri ale sistemelor financiare în România ºi eu cred cã se greºeºte. CARITAS a apãrut într-un sistem economic fãrã nici un fel de reglementare pe aceastã piaþã, S.A.F.I. a apãrut ºi s-a dezvoltat într-un sistem economic puþin reglementat. Din nefericire, Fondul Naþional de Investiþii a eºuat într-un sistem economic ºi într-o piaþã de capital foarte bine reglementatã. Nu aº vrea cumva sã se înþeleagã cã ar trebui ºi alte reglementãri.

Reglementãrile sunt într-adevãr bune. Din pãcate altele au foat cauzele care au dus la aceastã catastrofã financiarã pentru investitorii Fondului Naþional de Investiþii.

În primul rând nu au fost aplicate reglementãrile pentru ca triumviratul: societate de depozitare Ñ societate de distribuþie Ñ societate de administrare sã existe.

Acesta este triunghiul esenþial al oricãrei societãþi de investiþii. Existenþa de la început a celor 3 parteneri, dar în acelaºi timp puºi într-un sistem de a se controla unul pe celãlalt, existenþa acestor 3 parteneri duce, în cele mai multe cazuri, la succesul unui fond de investiþii. Din pãcate, din 1995, din 1996, de fapt, ºi pânã acum, s-a tolerat ca acest triumvirat sã nu existe.

Aceasta este, de fapt, vina fundamentalã a Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare. Aici, într-un singur punct, însã, vreau sã-l susþin pe domnul deputat ºi profesor Albu: Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare este o entitate formatã din 5 comisari cu rãspunderi egale. Nici mie, personal, nu mi se pare normal ca doi membri ai Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare sã stea în spatele gratiilor, iar alþii 3 membri sã devinã martori sau sã încerce sã-ºi acopere vina pe care o au ºi ei, pentru cã aceastã vinã este solidarã.

În acelaºi timp, nu a existat un control al Bãncii Naþionale a României, ºi când mã refer la control, mã refer în primul rând la supravegherea C.E.C.-ului, Casei de Economii ºi Consemnaþiuni.

Tot foarte pe scurt aº vrea sã vã expun punctul meu de vedere legat de Legea nr. 250/1998. C.E.C.-ul a fost, este, ºi sper cã va fi, o instituþie bancarã care funcþioneazã, ºi în momentul apariþiei Legii nr. 250/1998 funcþiona. Ea nu avea nevoie de o autorizaþie de funcþionare. Legea spune clar cã Banca Naþionalã a României va elabora, va da aceastã autorizaþie de funcþionare privind limitele legate de obiectul de activitate, permis Casei de Economii ºi Consemnaþiuni, pentru cã legea prevede foarte clar ce activitãþi poate sã facã aceastã instituþie bancarã, Banca Naþionalã a României putea ca faþã de aceste activitãþi sã aducã limitele considerate de cuviinþã de cãtre Banca Naþionalã a României, pentru a evita orice posibilitate de cãdere a acestei instituþii bancare fundamentale, repet, în societatea româneascã.