Gheorghe Eugen Nicolăescu

În regulă. Plenul Parlamentului a înțeles că pentru educație s-au alocat 6% din PIB și, ca atare, voi trece la punctul 3 din amendamente respinse, și anume la alocarea suplimentară a fondurilor pentru sănătate.

Amendamentul se referă la faptul ca în anul 2010 să se aloce pentru ceea ce înseamnă politici de sănătate publică 5% din produsul intern brut și, când mă refer la total sume, mă refer atât la ceea ce se alocă Ministerului Sănătății, cât și prin Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și, de asemenea, separat, un 1% din produsul intern brut pentru infrastructură în domeniul sănătății.

Și am să încerc să fundamentez cu câteva cifre acest amendament.

La Ministerul Sănătății, cheltuielile totale cresc, cel puțin în proiectul de buget, cu 6%, dar, dacă ne uităm bine în structura bugetului, vom vedea că, la cheltuieli de capital, acestea zice-se că au o creștere de 2,7%, deci sub rata inflației, dar reprezintă numai aproximativ 52% din cheltuielile de capital din 2008.

Cu alte cuvinte, infrastructura în domeniul sănătății va fi, în continuare, vitregită și de aceea, mai mult decât evident, este necesar să crească aceste sume.

Mai interesant este că o sursă importantă pe care am stabilit-o pentru sănătate, și anume taxa pe viciu, are o scădere de 27%, ca prognoză, în 2010 față de 2009, ceea ce înseamnă o pierdere reală de venituri pentru Ministerul Sănătății, sume care, după cum știți, erau direcționate către trei direcții, dar două erau cele mai importante, și anume programe naționale de sănătate, o parte din acești bani se transferau la casa de sănătate, pentru a asigura medicamente pentru bolnavii de diabet, pentru bolnavii de cancer și așa mai departe, și o altă sumă era direcționată către investiții în infrastructură.

Cu alte cuvinte, vom avea bani mai puțini pentru medicamente, bani mai puțini pentru infrastructură.

Dacă ne uităm în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, vom vedea că per total este o așa-zisă creștere de 1,85%, ceea ce înseamnă iarăși sub rata inflației prognozată. Dar lucrul cel mai grav este că, deși acest buget este atât de..., aș spune, amărât, găsim că se majorează fondul de rezervă. Deci nici măcar puținii bani care se colectează nu se lasă a fi cheltuiți integral pentru scopul pentru care ei sunt adunați. Și lucrul cel mai grav în acest buget este că, la capitolul medicamente compensate, scade suma alocată cu 9%, ceea ce înseamnă că, dacă în anul 2009 banii au ajuns pentru circa 9 luni, în 2010 banii vor ajunge probabil pentru 5-6 luni. Asta înseamnă că nu mărim pensiile, înghețăm pensiile, dar cei care au în principal nevoie de medicamente – pensionarii – sunt cei care de fapt nu vor avea acces nici măcar la medicamente.

Cred că cifrele pe care vi le-am dat sunt mai mult decât evidente, că Guvernul ar trebui, în al treisprezecelea ceas, care este astăzi, să-și revizuiască politica în domeniul sănătății și să găsească la alte capitole, unde a fost foarte generos, sume care pot fi redistribuite către sectorul de sănătate.