Eugen Tomac

În urmă cu puțin timp atrăgeam atenția, o dată în plus, asupra gravității situației privind lipsa vaccinurilor în România. De la ultimul apel și până astăzi, lucrurile s-au înrăutățit! În perioada 14–18 mai au fost raportate

335 de cazuri nou-confirmate în București și în 25 de județe. Bilanțul victimelor la acest moment, potrivit Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, este unul alarmant – vorbim de 54 de copii morți și peste 13.326 de cazuri de îmbolnăviri. Prin interpelarea pe care am adresat-o Ministerului Sănătății pe acest subiect am solicitat să mi se comunice care este, în mod real, situația privind aprovizionarea și distribuția vaccinului ROR în toată țara, având în vedere declarațiile pe acest subiect absolut îngrijorător din ultima vreme.

Valeria Herdea, medic pediatru, a afirmat următoarele: „Din păcate, există și sincope în aprovizionarea vaccinală, avem semnale din teritoriu, de la Cluj, că lipsește vaccinul ROR, că lipsește peste tot vaccinul ADACEL.” Mai mult, consider că se impune comunicarea, în mod oficial, a măsurilor elaborate la nivelul Ministerului Sănătății, care vizează soluționarea acestei crize, luând în calcul faptul că măsurile de până acum s-au dovedit a fi ineficiente și, deopotrivă, insuficiente.

Sunt profund revoltat pe acest subiect, din două motive. Primul: pentru că este, în opinia mea, inadmisibil că subiectul reprezintă, încă, o problemă majoră, în condițiile în care criza vaccinului ROR, antirujeolă, a început în urmă cu un an de zile. Mai mult, ea riscă să se extindă. Nu există nicio scuză, nu poate fi invocat niciun motiv pentru care situația continuă să fie și astăzi atât de gravă. Al doilea motiv se referă la liniștea din jurul acestui subiect. Dezbaterile ar trebui, în primul rând, să fie, apoi ele ar trebui să fie aprinse, să fie dure, să se audă în toată societatea. Îi pasă cuiva de faptul că, în anul 2018, ne confruntăm de mai bine de un an cu o astfel de criză, care, pe lângă faptul că pare a fi un subiect facultativ și prea puțin important, lipsind aproape cu desăvârșire de pe scena publică, nu își găsește rezolvarea?

Sunt profund indignat de faptul că domeniul sănătății continuă să fie tratat în mod atât de superficial, prioritățile coaliției de guvernare fiind cu totul și cu totul altele. Sunt indignat de faptul că abia în momentul în care se ajunge la adevărate tragedii se acordă atenție domeniului sănătății. Abia atunci, din pricina presiunii publice, există un aparent interes din partea celor aflați la guvernare, care se stinge odată cu furia de moment a cetățenilor, scârbiți și ei de tot ce se-ntâmplă, pe bună dreptate. Restul, doar promisiuni deșarte.

Când vor reprezenta cetățenii din România o prioritate?