Florian Popa

Încă o dată vă mulțumesc, domnule președinte de ședință, pentru că mi-ați oferit posibilitatea să susțin acest punct de vedere al Comisiei pentru sănătate.

Vreau să încep cu o observație. Motivația candidaturilor noastre pentru a deveni membri ai Parlamentului României de fiecare dată se referă la dorința pe care o are fiecare parlamentar de a susține domeniul din care provine, de a avea sau de a aduce în Parlament expertiza și experiența pe care le are după o viață de muncă sau după o perioadă mai îndelungată în domeniul în care lucrează.

De fapt, și domnul președinte Traian Băsescu, într-o alocuțiune a Domniei Sale, a spus că ăsta ar trebui să fie sensul venirii în Parlament a candidaților pentru funcțiile parlamentare. Acest lucru vreau să-l fac și eu astăzi.

Fraza pentru care s-a repus în discuție o modificare a celebrei Legi a sănătății, din care nu cred că mai sunt două sau trei pagini neviolate de diverse – să spunem – implicații parlamentare, se referă la un fapt foarte bine definit. Fraza are două propoziții: „Medicii nu sunt funcționari publici.” și „Nu pot fi asimilați cu funcționarii publici.” Prima propoziție face parte din Legea nr. 95/2006, care stipulează clar că medicii nu sunt funcționari publici.

Legea nr. 95/2006, la lansarea în această clădire în care lucrăm, a fost susținută de domnul ministru Eugen Nicolăescu, ministru liberal la acea vreme, și de domnul președinte Traian Băsescu, care a apreciat că legea este serioasă și chiar revoluționară, într-o ședință publică organizată aici.

Partea a doua a frazei, propoziția „Nu pot fi asimilați funcționarilor publici.” aparține inițiativei unui deputat PDL pe care eu îl respect, domnul deputat Petru Movilă, de la Iași, care este apropiat – și în trecut, și acum – partidului de inimă, de suflet al președintelui.

Sigur că în discuțiile conexe s-au făcut referiri multiple la corectitudinea acestui apendice al frazei care înseamnă „Nu pot fi asimilați funcționarilor publici”. Unele au fost de natură administrativă, că ar împiedica finanțarea unităților sanitare – după mine, o ușoară perdea de fum.

Iar al doilea capitol de discuții, la care, recunosc, nu mă prea pricep, este că ar încurca, într-un fel, normele impuse de Codul penal, dar norme despre care am văzut că nu sunt imuabile și că se schimbă atunci când comunitatea sau noi dorim să schimbăm ceva.

Poziția comisiei este motivată de câteva elemente pe care aș vrea să le cunoașteți.

Profesia medicală este liberală prin excelență. Peste tot în Uniunea Europeană profesia medicală este legiferată ca fiind liberală. Independența profesională este, potrivit studiilor, cea mai importantă pentru medici. Toate studiile sociologice pun pe primul loc plecarea medicilor din țara românească din cauza faptului că sunt uneori echivalați funcționarilor publici, nu în drepturi – așa cum spunea un coleg –, ci, mai degrabă, în obligații, atunci când trebuie trași la răspundere pentru o eventuală eroare sau o ilegalitate făcută. Eu știu... sau cred că orice cetățean al acestei țări, atunci când face o ilegalitate, ajunge în fața justiției și este judecat ca atare.