Neculai Rățoi

„Încă o dezamăgire portocalie... Noroc că nu-i prima!”

S-a dus și Convenția PDL...! De multă vreme n-am mai fost atât de dezamăgit! Însă eu sunt de vină, pentru că așteptam, deși știam despre cine este vorba, să se întâmple ceva care să dea un imbold mersului speranței nației române către ziua de mâine. Așteptam ca, în discursurile celor trei candidați, să se regăsească, pe undeva, și cetățeanul de rând, plătitorul de taxe și impozite. _Mea culpa_ ! Am cerut lână de la broască și micșunele de la răchită...

Așa cum recunoștea până și Blaga, în guvernele PDL-iste nu s-a găsit vreun ministru care să aibă pregătirea necesară funcției nici să dai cu pușca, fie că este vorba despre Videanu, Elena Udrea sau Igaș... Principala trăsătură a unui ministru trebuie să fie vizionarismul său, iar vizionarismul ori lipsește cu desăvârșire în actualul Guvern, ori e limitat doar la conturi bancare, Vuittoane, vile, mașini de lux, excursii în locuri exotice și alte avantaje materiale directe, imediate și fără număr. Chiar dacă se laudă că face reforme peste reforme și modernizarea României, a-i acuza pe un Funeriu ori pe un Attila Cseke de vizionarism e futil! Iar ca să spui că Igaș e străbătut de idei vizionare în ce privește ministerul pe care cică-l conduce, în afară de „vizionarismul” (mai mult vedenial) dării afară a încă vreo câteva mii de bugetari, într-o perioadă în care infracționalitatea e în creștere, deja este o „jignire impardonabilă”, ceva de gen „ieși afară, ființă extraordinară!”.

Am așteptat ca mortu’ colacu’ să văd o luptă ideologică în desfășurarea Convenției, cică „de dreapta”, dacă tot se-adunaseră pe-acolo o mie și ceva sute de oameni în ditamai sala. Am așteptat să spună vreo moțiune din cele trei că nu e de acord cu închiderea spitalelor, școlilor sau cu curba de sacrificiu pe care o suportă populația. Aiurea! În afară de laude deșănțate și miștocăreli de trei parale, pe care nu le mai „fumează” nici măcar puștii dintr-a IV-a G, n-au răzbătut prea multe idei din respectiva întrunire! Și totuși unica idee exprimată cu claritate a fost aceea că musai trebuie să fie îndeplinit ordinul lui Băsescu, adică să fim trecuți strada spre trotuarul celălalt, unde e cimitirul... Că acum, în fruntea celor ce ne trec strada ar fi fost Blaga

sau c-a rămas Boc, singura constantă care interesează e cimitirul de la capătul drumului!

Am asistat însă și la răbufniri precum cea a lui Cezar Preda, care a lăsat o pregnantă trenă de demagogie! Acesta a prezentat însă un discurs pe care puteai să-l bănuiești că-i scris de un partizan fanatic al opoziției, pentru vreo moțiune de cenzură! Am apreciat faptul că a confirmat astfel cam tot ce spunem noi de doi ani încoace, iar portocaliii au negat vehement, însă singura imagine ce-mi defila prin fața ochilor când îl auzeam pe Cezar Preda era cea a unui vulpoi care nu mai ajungea la struguri și mustăcea că-s acri...

Tardivă și inutilă a fost și ieșirea revoltată a lui Vasile Blaga, de gen urs căruia i se ia de sub mustăți borcanul cu miere, ca să nu mai spunem că discursul său a fost sub cel al lui Emil Boc, din punct de vedere al mobilizării celor de față. Blaga e un tehnician bunicel, dar fără veleități oratorice, așa că a fost mai greu să-i facă față unui Boc într-o formă de zile mari și cu repetițiile la zi, după ce-a aflat de la INS că a ieșit din recesiune... Se pare că Blaga nu înțelege nimic din filmele americane cu nunți, unde se spune clar și la momentul care trebuie: „Dacă are cineva ceva de spus, să spună acum sau să tacă pentru totdeauna!” – iată că „Mister Bulldog” s-a specializat în pierdut momentul potrivit, din prea multă așteptare...