Ion Dumitru

„Încălcări ale legilor în procesul de retrocedare a pădurilor”

În anii de tranziție, în procesul de aplicare a legilor fondului funciar, unele comisii pentru reconstituirea dreptului de proprietate au încălcat prevederile legilor funciare, determinând ca statul român să fie prejudiciat cu sute de milioane de euro.

În cea mai mare parte, procesul de retrocedare a terenurilor forestiere s-a încheiat. Printre cazurile nefinalizate încă, dar susținute cu ardoare de către solicitanți, se înscriu însă numeroase solicitări neîntemeiate legal, pentru care, în general, comisiile de reconstituire a dreptului de proprietate nu au dat hotărâre de validare. Cazurile menționate au ajuns însă pe rolul instanțelor judecătorești, obținând sentințe favorabile retrocedării, în unele cazuri rămânând definitive.

Situații de acest gen sunt multe la nivelul țării, fiind semnalate în județele Alba, Bacău, Bihor, Buzău, CarașSeverin, Maramureș, Mureș, Neamț, Prahova, Suceava, Timiș, Vâlcea, Vrancea etc.

Dacă în situațiile întemeiate legal, foștii proprietari și moștenitorii acestora au, în general, conștiința dreptului de proprietate și a ocrotirii bunului restituit în proprietate – adică, în cazul nostru, pădurea –, în cele mai multe dintre situațiile de solicitare, contrar prevederilor legii, pădurea este privită ca o sursă imediată de câștig material, fie prin prisma valorii materialului lemnos, fie prin însăși valoarea imobiliară a terenului.

Realitatea ne-a dovedit că în multe astfel de cazuri pădurile au fost distruse, exploatate, brăcuite, procedându-se astfel la tranzacționarea repetată a bunului dobândit în scopul creșterii valorii imobiliare a terenului.

Analiza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate în cadrul comisiilor prevăzute de lege a relevat o serie de cazuri în care fie lipsea actul doveditor al fostei proprietăți asupra pădurii solicitate, fie nu se făcea dovada calității succesorale după autor sau fie terenurile erau solicitate de categorii de persoane juridice care nu sunt prevăzute de lege.

Cazurile de acest gen au fost semnalate și chiar centralizate, existând în acest sens evidențe în cadrul instituțiilor cu atribuții în domeniu: primării, prefecturi, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și în instituțiile din subordine, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, direcțiile silvice etc.

Din punctul meu de vedere, situațiile în care retrocedarea nu este suficient documentată vor duce, în final, la prejudicierea patrimoniului statului și la îmbogățirea peste noapte a unor persoane fizice sau juridice neîndreptățite.

Cine va face lumină în cazurile sus-menționate va fi salvatorul instituției proprietății forestiere din România.