Emil Tocaci

Încep prin a pune o întrebare, de fapt o întrebare complexã, care ar putea sã se constituie în mai multe întrebãri ºi ulterior îmi permit sã-mi prezint ºi punctul de vedere.

Întreb atât ministerul cât ºi comisia dacã aceastã lege are sau nu un caracter restrictiv.

Impresia pe care o lasã aceastã lege este cã introduce restricþii suplimentare cu scopul de a limita în viitor numãrul avocaþilor.

ªi se sugereazã limpede cã este o tendinþã de a, mã rog, de a aduce avantaje actualilor avocaþi, pentru a nu apãrea o concurenþã din partea tineretului.

O profesiune liberalã, cum este cea de avocat, se transformã, dupã impresia pe care o lasã legea, se transformã într-un fel de cerc care nu permite pãtrunderea în interior a multora dintre tineri, decât dacã se trece printr-o anumitã probã sau printr-un ansamblu de probe, adicã se constituie o breaslã cu caracter de castã.

Aceasta este impresia pe care o lasã în primul moment legea, chiar dacã, mã rog, este destul de bine voalatã aceastã esenþã a ei.

Dar ca sã mã conving dacã este sau nu este aºa, pun întrebãrile pe care le-am anunþat ºi anume: acel examen de avocat se dã în faþa cui, cine este împuternicit ºi în ce mãsurã Ministerul Educaþiei Naþionale participã la comisia în faþa cãreia se dã examen? Dacã nu participã Ministerul Educaþiei Naþionale atunci gândiþi-vã, domnule preºedinte, ce se întâmplã?

O universitate acordã o licenþã. Dacã acea licenþã nu este suficientã, atunci este pusã sub semnul întrebãrii activitatea instituþiei de învãþãmânt superior.

Dacã Ministerul Educaþiei Naþionale nu participã la comisia care urmeazã sã fie constituitã, dacã nu este un factor de control al acelei comisii sau a instituþiei în faþa cãreia se dã examenul, înseamnã cã peste procesul de educaþie, peste procesul de instrucþie oficial se mai suprapune un control. Al cui ºi de ce?

Înþeleg, la medicinã, pentru cã este vorba de vieþi de oameni, înþeleg ºi în magistraturã, pentru cã este vorba de posibilitatea de a distorsiona destine, un magistrat. Mã rog, care nu este competent sau care are alte carenþe, poate distorsiona destine, fie vorba între noi ºi aºa magistraþii noºtri distorsioneazã aproape toate destinele care ajung în contact cu justiþia, ºi nu din motive de incompetenþã, ceea ce este foarte grav, din cu totul alte motive.

Da, sã trecem peste aceasta, cãci nu este subiectul în discuþie.

ªi atunci la avocaturã funcþioneazã legea pieþei, domnilor! Dacã un avocat este bun, va avea clienþi, dacã nu, nu va avea clienþi.

Nu se întâmplã absolut nimic, pentru cã justiþia, prin magistraþi dã verdictul, nu avocatul. Un avocat nu poate distorsiona destine; poate doar sã-ºi piardã clientela.