Nicolae Vlad Popa

...încercat să văd ce este în spatele acestei legi și, dacă citești ca un profesionist, vei vedea că dreptul de proprietate intelectuală este grav, grav încălcat.

Și o să dau câteva exemple. Definiția, care nu este cumulativă, a ceea ce înseamnă invenție de serviciu, este și aceea obținută doar pe durata contractului și pe o perioadă de doi ani de la încetarea contractului, ca urmare a, citez: „pregătirii și formării profesionale dobândite de inventatorul salariat”.

Această exprimare – și vă spun ca un om care, 40 de ani, am lucrat în justiție – poate face ca angajatorul să abuzeze oricând de dreptul său, pentru că, în momentul în care aveți aici articolul care stipulează drepturile angajatorului, și anume ce invenții aparțin angajatorului, salariatului din firmele private nu-i aparține invenția decât dacă firma respectivă lucrează în domeniul cercetării.

Chestiunile acestea – printre rânduri, e adevărat – dacă le legi, îți dai seama că unui salariat care, de exemplu, după doi ani sau în perioada de doi ani de la terminarea contractului, face o invenție în legătură cu activitatea fostului angajator i se ia, pur și simplu, dreptul de a fi proprietarul acestei invenții.

Dumneavoastră ați vorbit frumos, adică ați îmbrăcat în cuvinte frumoase acea remunerație. Remunerația o stabilește angajatorul. În momentul în care în lege se stabilește că nu e vorba de negocieri, că o stabilește angajatorul, în momentul acela, drepturile celui care are proprietatea intelectuală se diminuează vizibil.

Mai mult decât atât, gândiți-vă la drepturile firmei în care lucrează angajatorul de a înregistra brevet pentru acea invenție. Gândiți-vă că firma, care are tot interesul, stabilește dacă o invenție este sau nu este de serviciu și nimeni altcineva.

Deci eu cred că, dacă punem în talger sau mai bine zis în balanță, pe o parte, interesele unor firme private de a obține toate drepturile intelectuale create în zona respectivă, chiar după doi ani de la încetarea contractului de muncă, și, pe partea cealaltă, libertatea cetățeanului din România de a face o invenție și să o înregistreze în nume propriu, ca brevet, cred eu că trebuie să alegem libertatea românului de a face și înregistra invenția, de a vedea cât costă, de a negocia, dacă există interes din partea firmei respective pentru preluarea acelei licențe sau pentru cumpărarea ei. Există nenumărate posibilități de preluare a acestei proprietăți.

Chestiunea aceasta, legea aceasta mie mi se pare abuzivă. Nu cred că va trece de Curtea Constituțională, pentru că noi totuși, în Constituție, avem un drept, o libertate a cetățeanului și în legătură cu libertatea economică, dar mai ales în legătură cu proprietatea. Aceasta este o formă de proprietate intelectuală, care trebuie, într-adevăr, stimulată, dar nu pe această cale, în care angajatorul preia drepturile angajatului, își înregistrează invenția în numele lui și, pur și simplu, beneficiază de toate avantajele materiale de pe urma invenției. Nu așa stimulăm inventatorul, din contră, îi punem căluș, îl facem să nu mai fie interesat, câtă vreme remunerația și totul, dreptul de proprietate, aparțin nu lui, ci firmei la care lucrează sau a fost angajat.