Petre Roman

Încurajarea arieratelor, a subvenþiilor directe ºi, mai ales, mascate sunt cauze ale realitãþii cã 50% din economie este ineficientã, nerestructuratã. Este o altã formã de dependenþã. Aceste întreprinderi sunt lipsite de forþã, nici nu trãiesc, nici nu mor, iar salariaþii acestor întreprinderi sunt siliþi sã stea cu mâna întinsã la ”stãpânireÒ, disperaþi ºi apatici.

Soluþiile de eficientizare hotãrâtã ar da viaþã economiei, într-un climat competitiv, însoþitã de o reconversie inteligentã, cu costuri sigur mai reduse decât cheltuiala demagogicã ºi, în acelaºi timp, coruptã a banilor publici.

A încerca oprirea sãrãcirii populaþiei prin noi taxe ºi impozite, chiar prin cvasinaþionalizãri, este o iluzie ºi un mare pericol. Dacã s-ar dori cu sinceritate, cu simþ de rãspundere asumat, nu afiºat, sã fie sufocatã corupþia, nu economia, atunci, sunt de adoptat mãsuri, pe cât de simple, pe atât de radicale. Izvorâte din realitatea cea mai evidentã, mi-aº permite sã menþionez: sã se elimine din legislaþie, din tot felul de reglementãri ºi norme, ”dreptulÒ administraþiei, de la cel mai înalt nivel, adicã lege ºi hotãrâre de Guvern, ºi pânã la cel mai jos nivel, dreptul sub forma instrumentului de aprobare a oricãrei excepþii, a oricãror acte de favorizare a unor agenþi economici, în raport cu alþii. Numai ºi numai dacã absolut toþi agenþii economici au condiþii egale, dar absolut autentic egale în faþa legii, numai atunci corupþiei i se ia obiectul muncii.

La fel, în toate contractele statului sau ale administraþiei locale fãcute pe bani publici sã aparã justificarea costurilor, comparativ cu piaþa realã, iar nu pentru licitaþii trucate.

Totodatã, e timpul sã dovedim cã între vorbã ºi faptã nu se cascã o prãpastie. Legea declarãrii averilor demnitarilor a fost, practic, deturnatã, dintr-o lege a transparenþei, într-o lege a secretului.

Ordonanþa de urgenþã privind trecerea Registrului Comerþului în subordinea Ministerului Justiþiei, adicã transformarea _de facto_ într-o agenþie guvernamentalã, este lovirea, iar nu încurajarea economiei private.

Doamnelor ºi domnilor,

Dupã Praga ºi Copenhaga românii au început sã creadã cã existã un drum mai curat, mai luminos, mai bun. Îndepãrtarea þãrii de nedreptate, de fãrãdelege, de abuz, de poveri duse în zadar pare sã fie ºi posibilã. Oamenii cred cã drumul cãtre Occident este ºi un drum al speranþelor împlinite. ªi sunt încã mulþi care nu cred cã mai pot ieºi din neputinþã. Datorãm tuturor ceea ce n-am reuºit încã: încrederea într-o viaþã mai bunã. Este o rãspundere pe care noi toþi, dacã nu vom ºti sã ne-o asumãm, o vom simþi când lipsa ei ne va prãbuºi.

Sã fim curajoºi, nu cu jumãrãþi de mãsuri, cu ezitãri, cu paºi ocoliþi, ci cu acþiune directã, drept la þintã, fiindcã þintele se cunosc prea bine!

Prin curaj, sã arãtãm ce avem mai bun în noi, dacã avem ceva bun în noi, sã restabilim umanitatea, sã învingem nedreptatea!