Oana Mioara Bîzgan-Gayral

Indiferent de statutul nostru social, de mediul din care provenim, de vârsta pe care o avem, de gen, cu toții avem aceleași drepturi. În fiecare an, pe 1 martie sărbătorim Ziua „zero discriminare”, o zi în care marcăm importanța diversității, incluziunii și a luptei noastre continue pentru egalitate și demnitate umană.

Conform unui sondaj realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în 2019 peste 70% dintre români considerau că discriminarea este o problemă importantă*, iar 63% susțineau că acest fenomen se manifestă cu o frecvență ridicată. Și o să mă opresc asupra unei situații care a avut loc recent în România, în anul 2020. Două persoane de naționalitate străină care au venit în România* să muncească în mod legal, cu acte, pentru o viață mai bună au fost contestate și amenințate de conaționalii noștri, în condițiile în care milioane de români sunt în aceeași situație ca cele două persoane din Sri Lanka, în condițiile în care părinți și copii români fac un sacrificiu mult prea mare pentru a putea supraviețui, în condițiile în care ne dorim cu toții ca românii să fie respectați în Europa și în toate țările în care au plecat în căutarea unei vieți mai bune.

Nu ne place să fim discriminați, dar avem probleme serioase atunci când vine vorba despre a nu discrimina. Fie că vorbim despre diferențe care se fac pe bază de gen, de naționalitate, de etnie, de orientare sexuală, de apartenență religioasă, de apartenența la grupuri sau la anumite categorii sociale,