Zanfir Iorguș

„Industria ușoară, încotro?!”

Analiza transformărilor care se produc și care se vor produce în industria ușoară românească, incluzând aici industria textilă și de confecții, este o temă de mare actualitate. După ce a ajuns să fie în topul exportatorilor de confecții, după ce a ajuns să reprezinte aproape un sfert din comerțul nostru exterior cu UE, industria de profil este în declin de trei ani, iar trendul este în continuare descendent, aproape de colaps. Numărul lucrătorilor din domeniu a scăzut de la 450.000 la 290.000.

Industria textilă și de confecții are valență socială importantă pentru că absoarbe foarte multă forță de muncă necalificată, în special femei, atât din mediul rural, cât și din cel urban.

Și la nivelul municipiului Mangalia, criza economică a făcut și face victime în domeniul industriei textile. La sfârșitul anului trecut, „Steilmann – Româniaˮ și-a închis punctul de lucru din Mangalia. A fost prima fabrică din țara noastră sub acest brand care și-a sistat activitatea. Decizia de a renunța la activitatea de la Mangalia a lăsat fără locuri de muncă 150 de persoane. O altă fabrică de confecții, „Lumotexˮ – SRL, cu un număr de aproximativ 500 de angajați, în majoritate femei, este pe cale să concedieze aproximativ 80 de angajați.

Motivele care au condus la adoptarea acestor măsuri sunt multiple: creșterea nejustificată a prețurilor la utilități, peste limita suportabilității consumatorilor, ca și lipsa unei industrii primare necesare pentru actualul nivel al industriei confecțiilor, lipsa comenzilor și manopera mai scumpă decât în țările asiatice sau Republica Moldova. Piața internă este sufocată de produse din China, fiind astfel imposibil de recucerit după eliminarea cotelor de import, iar, pe de altă parte, exportatorilor români, pentru care UE era piața tradițională, le va fi foarte greu în păstrarea pieței de desfacere. Nicio firma românească nu poate face față concurenței pieței asiatice.

Întrebarea este ce se poate face pentru a limita pagubele, a stopa șomajul și a ne reorienta către segmente de piață cu valoare adăugată mai mare. Această întrebare este relevantă nu doar pentru industriile direct implicate, ci și pentru ansamblul economiei naționale. O prăbușire prea bruscă a acestor sectoare poate duce la dezechilibre grave, între care o contribuție redusă la PIB a producției industriale, creșterea șomajului în industrie și accentuarea problemelor sociale în orașele monoindustriale (cu industrie de profil).

Plecând de la aceste concluzii, pot fi sugerate o serie de măsuri pentru atenuarea declinului industriei textile, și anume:

– reorientarea desfacerii către piața internă;

– pe piața externă, diversificarea desfacerii către zone în care exportul actual este sub nivelul exportului potențial;

– susținerea financiară a statului pentru acele companii care se pot redresa rapid odată ce le sunt puse la dispoziție fonduri pe care acum băncile nu le mai pot acorda, aceasta fiind una din cele mai eficiente metode de prevenire a creșterii șomajului; – verificarea în mod responsabil și exigent a intrării mărfurilor în țară;