Nicolae Giugea

„Inflația pe care o simt gospodăriile este mult mai mare decât cea oficială, anunțată de BNR!”

Pentru cei mai mulți dintre români sunt încă vii emoțiile anilor ʼ90, atunci când salariul încasat la începutul lunii nu mai valora nici două parale până la sfârșitul acesteia, tocmai pentru că prețurile creșteau cu o viteză amețitoare. Aderarea la Uniunea Europeană a adus o temperare majoră a creșterii prețurilor, însă acest lucru nu a însemnat că prețurile nu au mai crescut, ci că au crescut într-un ritm mai lent. Așa se face că pensiile, salariile și alocațiile și-au pierdut constant puterea de cumpărare, chiar dacă majorări au tot fost făcute, uneori și anual.

Oare să ne mai mirăm că românii, cei mai eurooptimiști dintre europeni, și-au pierdut puternic încrederea* atât în apartenența la UE, cât și în democrație? Oare de ce ne mai punem întrebarea că românii o duc greu, de la o lună la alta,

când prețurile unor produse au ajuns peste media prețurilor din state unde câștigurile sunt și de 10 ori mai mari decât în România?

Vedem cu toții că fenomenul creșterii prețurilor afectează toate statele din Europa și mare parte a lumii. Deci nu este doar la noi!* Din păcate, în România, viteza de creștere este mult mai mare. Vedem cu toții că Institutul Național de Statistică ne spune că prețurile au crescut cu peste 5%, în timp ce salariul mediu s-a majorat cu doar un leu. Noi, în schimb, vedem că prețurile care ne interesează în mod direct nu au crescut cu 3%-5%, ci și cu peste 25%.