Nicolae Giugea

„Infrastructura feroviară – uitată sau ignorată?”

Cu întârziere de decenii și cu ritmuri de lucru în șantiere care ar face invidios și un melc, infrastructura de transporturi rutiere începe să înregistreze unele progrese, grație fondurilor nerambursabile care vin de la Uniunea Europeană. Anual, se mai pun în circulație câteva cioturi de drum expres sau câțiva kilometri de autostradă, se mai pune un sens giratoriu, sub rezerva că, la câteva luni, noile lucrări se închid pentru reparații și remedierea erorilor de proiectare. În fine, chiar și așa, rețeaua de drumuri rapide din România a crescut și, mulțumită guvernelor liberale, în ultimii 3 ani, se lucrează pe majoritatea autostrăzilor prioritare, care să lege provinciile istorice ale țării.

La momentul căderii comunismului în România, țara noastră dispunea de una dintre cele mai extinse și învechite rețele de transport feroviar din Europa. Dimensiunea foarte mare a acestei rețele și problemele economice traversate de țara noastră în anii care au urmat au condus la o degradare constantă a infrastructurii feroviare, ajungându-se la viteze de deplasare mai mici decât în perioada interbelică.* Astăzi, când economia și uzinele au nevoie să transporte mărfuri rapid și sigur până în Occident sau până în Portul Constanța, transportul feroviar a devenit un factor de risc, și nu, așa cum ar fi normal, o oportunitate.*