Aledin Amet

„Inima unei adevărate conștiințe a încetat să mai bată” La data de 3 decembrie anul curent, vineri, în ziua sfântă a musulmanilor, inima lui Saladin Agiacai, inimă extrem de generoasă, a încetat să mai bată. În ziua sfântă a musulmanilor s-a mai desprins, doar fizic însă, din ființa națiunii tătare, o conștiință. A rămas crezul, au rămas reperele de corectitudine și moralitate. Cerul albastru i-a devenit patrie.

Era dimineața, în ziua sfântă a musulmanilor, la sediul Uniunii.

Era preocupat de problemele specifice Uniunii.

Era puțin obosit, după atâția ani de muncă, în folosul Uniunii.

Era prieten cu toți cei ai Uniunii. Era Uniunea.

De fiecare dată, prezentul suferă. Devenim nostalgici, iar amintirile construiesc trecutul. În viața noastră cenușie, rareori zărim lumina. Puțini sunt cei hărăziți să zărească, intens, lumina. Salai abi a zărit, intens, lumina.

Zâmbetul lui Salai abi, neliniștea lui Salai abi, țigările lui Salai abi, Denis, nepotul, aproape de fiecare dată lângă Salai abi, distinsa doamnă Agiacai, Meri, Iasmin și un imens urs de pluș drept cadou, Crimeea din gândurile lui Salai abi, hotelul lui Salai abi, munca lui Salai abi, ipocrizie, multă ipocrizie la înmormântarea lui Salai abi, tragism de fațadă, teatral, în apropiere, veselie în grupuri, la 20 de metri, amintiri cu Salai abi pentru o zi sau pentru veșnicie, alb și negru, nicidecum cenușiu, lumea lui Salai abi.

Salai abi.