Monica Maria Iacob-Ridzi

îNou„sprezece secole de latinitate Ón spa˛iul carpatodun„rean“

Anul 106 d. Hr. reprezint„ un reper cronologic Ónsemnat Ón istoria poporului rom‚n. El marcheaz„ sf‚r∫itul celui de-al doilea r„zboi purtat de legiunile romane, comandate personal de Ómp„ratul Marcus Ulpius Traianus Ómpotriva dacilor liberi condu∫i de regele Decebal.

A∫adar, exact cu 1900 de ani Ón urm„, pe teritoriul jude˛ului Hunedoara, Ón Mun˛ii Or„∫tiei, se consumau scene eroice de mare dramatism, a c„ror m„rturie a fost

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 95/16.VI.2006 imortalizat„ artistic Ón basoreliefurile ce alc„tuiesc Columna lui Traian.

Acest ultim r„zboi, de o amploare f„r„ precedent, Ón pofida vitejiei f„r„ seam„n a dacilor, a consfin˛it victoria armatelor romane, transform‚nd Dacia Ón provincie a marelui imperiu.

Putem spune f„r„ ezitare c„ anul 2006 se constituie Óntr-un dublu jubileu. Se Ómplinesc nou„sprezece secole de la triumful militar al Ómp„ratului Traian ∫i de la moartea demn„ ∫i eroic„ a regelui Decebal. Œnc„rc„tura istoric„ ∫i emo˛ional„ a unei astfel de comemor„ri este imens„. Cei doi b„rba˛i, îcu bra˛e tari“ ∫i destine at‚t de diferite, simbolizeaz„ Ónceputurile etnogenezei poporului nostru. Cu nou„sprezece secole Ón urm„ a demarat, practic, procesul de latinizare a spa˛iului carpatodun„rean, de cristalizare a spiritualit„˛ii rom‚ne∫ti, legate patrimonial ∫i etimologic de Cetatea Etern„ a Romei.

Dup„ scurgerea a 1900 de ani, constat„m cu m‚ndrie c„ oaza de latinitate a ˛„rii noastre ∫i-a conservat identitatea cultural„, rezist‚nd intemperiilor istoriei, care nu au fost pu˛ine. Aceasta reprezint„ un motiv Ón plus pentru a cinsti cum se cuvine memoria acelor evenimente, legate at‚t de intim de existen˛a noastr„ na˛ional„.

™i, totu∫i, am ajuns la mijlocul anului jubiliar 2006, f„r„ a consemna forme notabile de aducere aminte la nivelul ∫i de amploarea cerute de importan˛a acestei eveniment. Ne a∫teptam la mai mult, at‚t pe plan na˛ional, c‚t ∫i la nivel regional, ∫tiut fiind faptul c„ pe blazonul heraldic al jude˛ului Hunedoara stau de straj„, drep˛i ∫i neab„tu˛i, p„rin˛ii poporului rom‚n: Traian ∫i Decebal.

Se pare c„ aceast„ r„ceal„ sor„ cu amnezia are o explica˛ie, ∫i Ónc„ una c‚t se poate de mistificatoare ∫i ne∫tiin˛ific„. Spiritul filotrac ∫i dacomania unor istorici de ocazie na∫te prozeli˛i.

De altfel, Ón urm„ cu patru ani, c‚nd s-a Óncercat comemorarea primului r„zboi daco-roman, conducerea P.S.D. a jude˛ului Hunedoara a refuzat acest lucru, f„c‚nd uz de argumente n„ucitoare, precum: îTraian a fost un n„v„litor, iar acel r„zboi a fost o agresiune de care nu merit„ s„ ne aducem aminte!“

O r„st„lm„cire mai fals„ ∫i mai ridicol„ nici c„ se putea. Cele nou„sprezece secole scurse de atunci ne permit s„ privim evenimentele cu deta∫area necesar„. Nu se mai pune problema dac„ acel r„zboi a avut sau nu o justificare. Nu putem repune Ón ecua˛ia Óndoielii chestiuni deja tran∫ate de istorie. Ultimul r„zboi daco-roman marcheaz„ startul etnogenezei poporului rom‚n, Ónceputul coloniz„rii civilizatoare a Daciei. Este piatra unghiular„ a latinit„˛ii noastre indiscutabile, de care am fost ∫i am r„mas at‚t de m‚ndri. Latinitate care, transformat„ Ón temeinice argumente istorice de c„tre cronicari, reprezentan˛i ai ™colii Ardelene, memorandi∫ti, a f„cut posibil„ supravie˛uirea noastr„ ca popor ∫i ca stat.