Petre Roman

Întâi aº vrea sã repet ce am spus ºi acolo. O spun în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Nu poate fi pusã la îndoialã oportunitatea, de principiu, a unei asemenea legi. ªi poate cã este un bun prilej sã-mi exprim un punct de vedere cu caracter mai general.

Legile de abilitare ºi-au fãcut loc în Constituþia României pentru cã Ñ acesta este un punct de vedere împãrtãºit de mulþi profesioniºti, specialiºti constituþionali din þara noastrã, mulþi sau, în orice caz, un numãr de oameni de vârf în acest domeniu Ñ în Constituþia noastrã sfera de cuprindere a legilor organice este excesiv de mare, ceea ce limiteazã considerabil posibilitatea de acþiune a Guvernului, ºi lucrul acesta nu este normal.

De aici s-a nãscut alunecarea extrem de periculoasã cãtre ordonanþele de urgenþã. Personal, cred Ñ am spus-o ºi cu prilejul prezentãrii unui proiect de modificare a Constituþiei Ñ cã aceastã chestiune trebuie neapãrat remediatã, ca sã ne întoarcem la normal, caracterul de urgenþã al ordonanþelor sã fie aprobat de Parlament.

În acelaºi timp, asumarea rãspunderii de cãtre Guvern prin aceastã lege de abilitare, dacã este excesiv de unilateralã, îi poate crea chiar Guvernului probleme. ªi, în orice caz, poate crea impresia cã Parlamentul este un apendice al Guvernului, ceea ce devine din ce în ce mai rãu pentru imaginea publicã generalã.

Eu mã refer aici la douã propuneri pe care ºi le-a asumat Guvernul la capitolul II. Este vorba de pct. 10 ºi pct. 11 de la capitolul II; pct. 10, care se referã la amenajarea, conservarea ºi dezvoltarea teritorialã durabilã ºi relansarea activitãþii în domeniul construcþiilor ºi lucrãrilor publice, ºi pct. 11 Ñ reglementãri privind cooperaþia agricolã.

Stimate colege ºi stimaþi colegi,

Aceste douã chestiuni sunt de fond, sunt esenþiale pentru societatea româneascã, pentru dezvoltarea economicã. Într-o parte, dezvoltare durabilã, în general, cu accentul pe construcþii ºi lucrãri publice; în altã parte, pentru agriculturã.

Pãrerea mea pe care o exprim aici Ñ am exprimat-o ºi la Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri Ñ este cã asumarea rãspunderii pentru aceste reglementãri de fond, printr-o lege adoptatã când Parlamentul nu lucreazã în plen, va crea o impresie fragilã pentru populaþie, va da sentimentul cã Guvernul îºi asumã, oarecum în grabã, aceste rãspunderi.

Eu cred cã nu este bine aºa. Amintesc de Legea nr. 36/1991, o lege care a pus, în fond, o piatrã de temelie, ca sã punem în loc ceva faþã de desfiinþarea cooperativelor agricole de producþie: Legea asocierii în agriculturã, lege care evident cã este ºi astãzi în funcþiune. Repet, Legea nr. 36/1991, care a fost, pentru foarte multe foste cooperative agricole de producþie, formula prin care sã rãmânã împreunã ºi sã pãstreze exploataþiile agricole viabile. Lucrul acesta poate fi controlat, poate fi dovedit.

Acum am vrea sã venim cu o lege care îmbracã acest domeniu, al cooperaþiei agricole. Nu este bine ca ea sã fie adoptatã în afara Parlamentului. Este o problemã de fond. Agricultura româneascã ar trebui sã redevinã un pivot al dezvoltãrii economice în România. Asta e realitatea cu care ne confruntãm. Agricultura româneascã, pe lângã faptul cã este încã o mare parte a activitãþii economice în România, ar fi trebuit sã devinã ºi o mare parte aducãtoare de venit în þara noastrã. Din pãcate, nu este cazul.