Marcu Tudor

Întâi, că nu-mi place să iau cuvântul în replică, pentru că noi avem interesul să oprim odată toată această debandadă, tevatură, minune, care i-a apucat brusc pe P.N.L.-iști și pe U.D.M.R.-iști, singurii din tot Parlamentul care susțin interesele a doi-trei oameni acuzați de impostură, atunci când au solicitat acest castel!

Să susținem interesele unui ministru, care de la bun început a fost doritor să cedeze acest castel, dar nu a avut curaj să ia o măsură în Guvern, nici în minister, și l-a trimis pe un directoraș acolo, care și-a arogat niște drepturi pe care nu le are – și din cauza aceasta a fost specificat în raport...

Tot ce ziceți în plus, domnilor, nu ne face decât să constatăm din nou că P.N.L.-ul, de la bun început, de 17 ani de când s-a înființat, un singur scop a avut: să pună mâna cât mai mult pe averile statului, prin diferiți interpuși!

Aduceți-vă aminte de ce a făcut Stoica, atunci când a fost ministrul justiției, care a dat niște măsuri în justiție pe care și eu le-am trăit, după 11 ani de proces, timp în care un imobil cumpărat de stat...– dar justiția P.N.L.-istă a făcut raptul de care îl acuzăm toți în justiție – și a cedat fără nicio justificare imobilul cumpărat în condiții legale de stat, cu bani, și bineînțeles că banii nu i-a dat înapoi!

Deci acest rapt, pur și simplu, dacă știu mulți ce înseamnă asta, a caracterizat în continuare P.N.L.-ul, care își face și un motiv de mândrie, spunând că: „Noi vrem liberalizare! Să se dea înapoi! Să se facă!”

S-au dat înapoi cu japca, cu jaful de cele mai multe ori, necorect! Numai pentru că au avut interese niște case de avocatură, cu soțiile caselor de avocatură!

Ca să fiu mai explicit, să nu mai râdeți de mine!

U.D.M.R.-ul are și el un interes foarte mare, pentru că, dacă se va deschide Cutia Pandorei cu cercetarea ilegalității unor cedări – cum este atât de evident că este ilegală această cedare, că numai un descreierat poate să socotească faptul că este legală –, U.D.M.R.-ul se teme ca nu cumva să se pună în discuție alte retrocedări, la care nu avea dreptul nicio clipă și pe care și le-a însușit fără să aibă nicio justificare.

Din cauza aceasta aceste două segmente, reprezentate prin trei oameni...

Nu sunteți U.D.M.R.-ul, domnule, și nu vă pronunț numele, ca să nu vă dau dreptul la replică! Nu reprezentați U.D.M.R.-ul! U.D.M.R.-ul este o comunitate foarte mare, nu e unul singur din Parlamentul ăsta, cu niște interese foarte puternice.

Pe acești trei oameni eu îi acuz de interese, într-un fel, direct sau indirect, conștient sau inconștient, făcându-se exponenții unor dorințe, evident, de jaf, împreună cu cei trei sau câți sunt așa-ziși moștenitori ai unui bun care nu a aparținut niciodată nici măcar reginei...

Deoarece – a avut dreptate domnul care a luat cuvântul înainte ca jurist – acest castel nu a fost cedat așa, din plăcerea de a-i face o bucurie reginei, ci pentru ca ea să poată gestiona niște bani ai statului – că nu a dat nimic din buzunarul ei, nu fiți naivi, niciodată nu a dat nimeni nimic din buzunarul lui, tot din banii țării –, dar să poată gestiona acest mod de a pune castelul în condiții, din nou, de funcționare, că era în paragină. Deci ea nu a făcut nimic altceva decât să primească acest bun, să gestioneze banii pe care i-a băgat statul român în reparațiile castelului, după care nu mai avea nicio calitate. Este atât de evident, pentru că nimeni nu s-a bucurat, odată, să dea castele, bucurii, palate, așa, că îmi plăcea mie de ochii ei albaștri!