„Integrare amânată a tinerilor proveniți din casele de copii în societate”
Integrarea tinerilor proveniți din casele de copii în societate și în viața activă, precum și folosirea optimă a potențialului lor, reprezintă elemente esențiale pentru reducerea excluziunii sociale și pentru ajungerea la creșterea durabilă a oricărei societăți. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului necesită o intervenție imediată, constituind o prioritate pentru orice societate democratică, numai pentru Guvernul actual nu.
Consider că este nevoie de o abordare integrată, la nivel național, printr-o strategie națională, care include Planul de măsuri de incluziune socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecție acordată copiilor instituționalizați.
Tinerii proveniți din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncați în stradă după ce au împlinit 18 ani. Nu excludem că mai sunt și cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare și masă, dar această practică este ilegală. Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituțiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Pentru marea majoritate a zeci de mii de copii care au devenit majori până în acest an nu există o alternativă instituțională, mulți dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituții practică soluția menținerii lor și după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.
Cel mai des, ei nu știu să practice o meserie și, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să relaționeze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viață socială normală, independentă, pentru că nu au învățat toate acestea în instituțiile în care și-au petrecut copilăria. Prin
urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuințe, a unui loc de muncă, a construirii unei relații sociale și interpersonale diferite, prin natura lor, de experiența anterioară.
Responsabilitatea suportului pentru acești tineri aparține autorităților locale. Implicarea comunităților locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Se impune adoptarea de măsuri care să ducă la consolidarea capacității de prevenire a abandonului prin dezvoltarea, la nivel comunitar, de servicii de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială, prin dezvoltarea unei rețele comunitare de centre de zi, prin organizarea în cooperare cu unitățile sanitare a unui sistem de monitorizare, asistență și sprijin al femeii gravide, prin transferul spre segmentul comunitar de protecție socială a activității de consiliere și sprijin pentru părinți, prin organizarea de centre maternale în toate localitățile urbane, precum și în comunele cu cazuri sociale mai frecvente.
De asemenea, propunem îmbunătățirea sistemului cvasifamilial de îngrijire prin reglarea rețelei de asistenți maternali profesioniști, în funcție de frecvența cazurilor sociale/comunitare, organizarea în toate comunitățile cu copii în dificultate a caselor de tip familial, asigurarea monitorizării permanente a fiecărui caz în parte, acțiuni permanente de informare și formare a personalului de îngrijire, prevenirea abandonului școlar prin susținerea familiilor cu copii aflați în situație de risc de abandon școlar. Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ar trebui să se implice mai mult în această problemă prin organizarea unor cursuri de alfabetizare, dar și prin acțiuni de integrare a acestor tineri în societate.
## „Umbra lui Băsescu la apus!”
Cu ani în urmă, prin 2004–2005, Traian Băsescu avea o formidabilă priză la electorat. Se ducea prin țară și era întâmpinat mai peste tot cu simpatie. Vorbea la televizor și oamenii își lăsau treburile deoparte, înghesuindu-se în fața micului ecran, pentru a-l vedea și a-l asculta.
Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar lumea și-a pierdut încrederea în „farul călăuzitor” de la Cotroceni. Locul unei armate de susținători a fost luat de o camarilă din ce în ce mai restrânsă, care, foarte curând, după previzibilul eșec al PDL de la alegerile parlamentare de anul viitor, îl va abandona fără regrete. În materie de slugărnicie, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Alaiul de lachei nu are rușine. Înconjurându-l pe marele lor Dalai Lama, eunucii eleganți vor să ne arate că pe ei nu-i atinge nici suferința milioanelor lăsate pradă mizeriei, nici vaietele de durere ce ies din văi și din munți, nici doliul ce au întins în fundul satelor calicite și devastate. Alaiul trece mândru pe străzi, pintenii zornăie, coifurile sclipesc, iar uralele răgușite și nechezatul cailor ne spun că bucuria a cuprins ceata de trântori și de ieniceri... Trăiască regele! Și-n mijlocul acestei mascarade comandate din vreme, în mijlocul acestei beții voite, niciun glas nu se ridică spre a spune oamenilor de carnaval că veselia lor este o sfidare aruncată țării reale.
Există o adâncă prăpastie între cohorta celor ce petrec astăzi și gloatele flămânde și chinuite, pentru care viața e un lanț de nesfârșite mizerii. Armata e încă în satele pustiite, încă nu
s-a stins agonia celor răniți, încă nu s-a uscat sângele vărsat, încă nu s-a răcit țărâna sub care zac victimele procurorilor, și iată că stăpânitori trufași apar în convoi cu fruntea sus, zâmbitori, senini ca niște nevinovați. Ai zice că prăznuiesc asasinatele ce au fost săvârșite împotriva țărănimii, asasinate îngrozitoare, care pun un stigmat neșters pe toate frunțile astea obraznice. Căci ce înseamnă cinismul acesta al oficialilor? Când țăranii mor de foame, se aruncă banii pe niște petreceri barbare și nerușinate! Când țăranii sunt uciși, la București regele vine să-și plimbe fața printre cetățeni. Parcă s-ar întoarce de la un război pe care țara l-ar fi voit. Dar pentru ce atâta mascaradă?! Nu simte oare regele că tot entuziasmul care-l înconjoară este plătit? Nu vede el că n-are în juru-i decât mercenari, că poporul cel adevărat nu vine să facă coadă acestei zbânțuieli netrebnice? Nu aude regele că uralele sunt comandate după tact? Îl mulțumește oare popularitatea asta plătită cu bani furați din bugetul țării? Un om inteligent ar vedea toate astea și mai bine și-ar ascunde capul în fundul cel mai obscur al palatului decât să se arate la lumină.
*
## „Când va ieși România din criză?”
Criza economică mondială se estompează în fiecare zi ce trece, dar România începe tot mai mult să resimtă această recesiune economică, căreia marii economiști de la nivel mondial nu reușesc să-i găsească antidot. Cel mai mult au resimțit criza companiile din România. Pe de o parte, cele care au avut contractate credite pentru dezvoltare sau acoperirea altor nevoi de lucru s-au trezit în fața imposibilității de a restitui aceste împrumuturi, concomitent cu îngreunarea posibilității de plată a furnizorilor, mai ales în cazul celor care au avut de făcut plăți în valută. Astfel, pe fondul prăbușirii burselor mondiale, companiile nu mai pot miza pe acestea ca surse de finanțare, astfel încât orice altă variantă de acoperire a nevoilor financiare a fost total blocată.
Pe fondul crizei economice, solicitările de creditare din partea companiilor adresate băncilor au scăzut, într-un tablou complet al unei crize financiare care a aruncat în faliment extrem de multe companii din România. Întrebarea care se pune este retorică. România nu s-a dovedit a fi capabilă să găsească managerii și resursele care să evite aceasta criză, nici măcar sau cu precădere la nivel guvernamental, unde acțiunile statului au fost haotice și pline de neprevăzut, în sens negativ. Pe de altă parte, nici măcar așa-numita parte bună a crizei economice, cea conform căreia scăzându-le puterea de cumpărare consumatorii europeni s-ar putea orienta spre produsele mai ieftine, cum ar fi cele românești, nu a stat în picioare, nefiind viabilă.
Pentru a ieși la liman, România are nevoie urgentă de adoptarea unor politici monetare solide și coerente, care să asigure un mic avans economic și în următorii ani, nu de prognoze à la Boc, care să ne spună că ieșim din recesiune în timp ce românii nu au ce pune pe masă...
*
## „Clonați-l pe George Brăiloiu!”
Omul de afaceri George Brăiloiu, intrat recent în posesia manuscriselor valoroase care au aparținut marelui Emil Cioran, merită, fără doar și poate, un titlu nobiliar din partea statului român. De altfel, el va primi astăzi, în aula Academiei Române, cea mai mare distincție a Academiei, Meritul
Academic, pentru faptul de a fi recuperat aceste manuscrise și de a le dărui statului român. Brăiloiu devine astfel, prin gestul său, dintr-un ilustru necunoscut, un mare român, probabil un exemplu ilustrativ pentru miile de români care nu și-au dobândit calitatea primordială de om, respectiv acei români despre care nu a auzit aproape nimeni, deși sunt autorii unor acte de caritate absolut incredibile.
În cazul licitației Cioran de la Paris, George Brăiloiu s-a substituit însuși statului român, un stat incapabil, ca și Guvernul boc, cu „b” mic, care-l conduce, să întreprindă ceva concret pentru istoria neamului.
Înglodat în datorii la FMI și la alte instituții pentru care vom cotiza ani de zile de acum încolo, Guvernul actual de tristă amintire nu a catadicsit să scoată din Fondul de rezervă banii cuveniți memoriei lui Emil Cioran. Ministrul ungur al culturii române le-a spus clar românilor că nu avem bani pentru Cioran pentru că am alocat sume importante pentru recuperarea brățărilor dacice. Halal să le fie și să ne fie! Nu suntem în stare să ne conservăm istoria, să ne cinstim înaintașii, să păstrăm vie cultura română, să dăinuim peste veacuri! Conduși de boc, am devenit niște lași incurabili. Tocmai de aceea, în România, există specimene care-l spânzură simbolic pe Avram Iancu și nu pățesc nimic, un individ care nici măcar istoria țării lui materne nu o cunoaște, în caz contrar ar fi aflat că iubita marelui erou din Munții Apuseni a fost o unguroaică neaoșă...
Din fericire pentru România, un român a putut achiziționa, contra unei sume fabuloase, manuscrisele scoase la vânzare care i-au aparținut marelui Cioran. George Brăiloiu trebuie nu numai felicitat și distincționat, ci și clonat. Cine auzise până acum de acest om? Nimeni. Cu toate acestea, este un mare român și un mare patriot. Un exemplu demn de urmat pentru acest Guvern de incapabili, care nu dă doi bani pe istoria românilor și nu își cinstește marile figuri.
## „România lui Boc nu este în stare să dezvolte surse regenerabile de energie”
Comunitatea mondială se confruntă în acest secol cu câteva probleme majore, cum sunt cele ale energiei, apei și alimentației, rezolvarea corectă a lor fiind esența preocupărilor pentru o dezvoltare durabilă. O dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și a disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și a necesitații de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care, în prezent, sunt private de acestea. Utilizarea surselor de energie regenerabilă – SER are avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului înconjurător, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă.
De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul Proiectului „Desertec“. Conceptul „Desertec“ vizează să pună tehnologia și deșertul la lucru pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria,
Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia, au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. În acest context, reprezentantul comisarului european pentru mediu s-a pronunțat pentru nevoia de promovare a energiei regenerabile în regiunea euromediteraneană, în condițiile în care țările membre ale Uniunii Europene sunt nevoite să importe masiv petrol.
Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice, și totuși în Occident se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.
Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... pe hârtie. În viața de zi cu zi însă nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice, biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.
Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut o cantitate extrem de redusă de energie, în comparație cu potențialul real la nivel național.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.