Mihaela Muraru-Mândrea

Interpelarea adresatã doamnei Daniela Bartoº, ministrul sãnãtãþii ºi familiei.

Obiectul interpelãrii: desfiinþarea secþiei de terapie intensivã coronarianã din cadrul Spitalului judeþean din Arad.

Secþia de terapie intensivã coronarianã din cadrul Spitalului din Arad a fost înfiinþatã în 1996 chiar de doamna Bartoº, ministrul sãnãtãþii ºi familiei.

În urma vizitei unei comisii de reformã din partea ministerului s-a decis transformarea acestei secþii într-un compartiment al secþiei de cardiologie din cadrul aceluiaºi spital.

Este incontestabilã necesitatea reformei în sectorul sanitar, dar în spitalele din întreaga lume civilizatã astfel de secþii funcþioneazã separat.

În cadrul secþiei pe cale de desfiinþare au avut loc multe premiere în domeniu la nivel judeþean ºi au fost înregistrate numeroase succese în reabilitarea pacienþilor cu afecþiuni coronariene acute.

În plus, dacã se înglobeazã aceastã secþie în secþia de cardiologie, datoritã specificului sãu, deciziile de naturã administrativ-financiarã se vor complica foarte mult, putând afecta chiar eficacitatea actului medical ºi capacitatea de funcþionare normalã a respectivei secþii de terapie intensivã.

Doresc sã îi spun domnului secretar de stat cã am avut ocazia nefericitã, într-un fel, sã cunosc situaþia economicã a spitalului la care mã refer. Fiind în urma unei

dispute politice, m-am enervat foarte tare, am fãcut tensiune 22 cu 19 ºi am ajuns în aceastã secþie de terapie intensivã, unde am stat 3 zile ºi am putut constata cu ochii mei ce se întâmplã acolo ºi mai ales am putut vedea pe viu care sunt necazurile pe care le au. Era o problemã sã facã un EKG. Deci, ca sã-mi poatã face un EKG trebuia sã-mi þin eu douã ventuze ºi sã mai vinã încã douã asistente sã le þinã, pentru cã erau atât de vechi, încât se desprindeau. Aceasta era situaþia aparaturii. ªi atunci am constatat, în luna ianuarie, cã modul în care erau administraþi în mod centralizat, pânã la urmã, banii, nu ar fi fost corect ºi cã aceastã secþie, dacã, cu toate cã era independentã, s-ar fi putut administra separat, altfel ar fi stat lucrurile ºi ar fi existat prioritãþi, chiar pentru înlocuirea acelor ventuze.

Nu a fost deloc amuzant sã constat cã acei oameni nu aveau aparate. ªi, în plus, vãd cã acum, înglobatã fiind secþia într-un ansamblu, unde din pãcate cerinþele sunt la fel de mari, mã întreb care vor fi posibilitãþile de redresare, mai ales cã secþia este plinã ochi tot timpul ºi erau îngrijoraþi ºi referitor la reducerea numãrului de paturi. Deci, pe lângã faptul cã sunt deputat de Arad, cunoscând situaþia de acolo ºi extrapolând, gândindu-mã cã în întreaga Românie se întâmplã la fel lucrurile, deja am început sã-mi pun problema dacã într-adevãr nu suntem ºi într-o altfel de crizã decât cea a medicamentelor. Atât am sã vã spun.