Petru Bejinariu

Intervenþia se intituleazã: ”Aºa coboarã ºcoala româneascãÒ.

În cadrul reformei învãþãmântului din România, prolifereazã ºcolile particulare ºi, în special, universitãþile.

A apãrut ºi se extinde ºi o pseudoalternativã a învãþãmântului pedagogic. Învãþãmântul din România are o mare tradiþie în sfera învãþãmântului pedagogic ºi o impresionantã experienþã în lungul ºi anevoiosul drum al devenirii învãþãtorului.

Ca absolvent al ºcolii pedagogice, ca om al ºcolii de-o viaþã ºi ca cercetãtor al istoriei învãþãmântului, ºtiu cã la formarea învãþãtorului participã ºi învãþãtorii de la ºcoala de aplicaþie, profesorul de pedagogie ºi psihologie ºi profesorii metodiºti de specialitate.

O laturã fundamentalã în devenirea învãþãtorului o constituie practica pedagogicã: zeci ºi zeci de asistenþe la lecþii, analize la lecþii, lecþii de probã ºi lecþii finale.

Acum ºcoala pedagogicã particularã capãtã forma de cursuri intensive sâmbãta ºi duminica, ºcoala cu dublã specializare Ð învãþãtor-educator. Admiterea se face fãrã probe eliminatorii pentru dicþie, muzicã, desen ºi educaþie fizicã ºi fãrã alte exigenþe specifice.

Alãturi de timpul de învãþãmânt foarte redus (la mai mult de jumãtate faþã de învãþãmântul de stat), este ºi randamentul foarte redus din zilele de sâmbãtã ºi duminicã, precum ºi imposibilitatea practicii pedagogice.

Cu respectul cuvenit faþã de profesorii de la aceastã ºcoalã, mai bine plãtiþi, dar, cu orice eforturi ºi mãiestrii, prin cursuri comasate e imposibil de fãcut învãþãtori adevãraþi. Multã vreme, dar ºi astãzi, pun la îndoialã formarea învãþãtorului, chiar din absolvenþii de liceu, numai cu doi ani de ºcoalã postlicealã.

Generaþiile de copii din mileniul al treilea au mare nevoie de învãþãtori adevãraþi, formaþi în ºcoli pedagogice adevãrate.

Propunem M.E.N. sã supunã unei analize extrem de atente ºi exigente învãþãmântul pedagogic particular ºi sã adopte mãsuri adevãrate.