Interven˛ie intitulat„ î2 Mai — Ziua Infanteriei Rom‚ne“ Infanteria reprezint„ componenta principal„ a For˛elor Terestre ∫i este destinat„ s„ desf„∫oare opera˛ii decisive, independent sau Ómpreun„ cu celelalte arme, Ón orice zon„ ∫i pe orice direc˛ie.
Pentru c„ istoricul infanteriei rom‚ne este unul plin de evenimente, se cuvine ca m„car la ceas aniversar s„ arunc„m o privire Ónapoi, sco˛‚nd Ón eviden˛„ m„car o parte din numeroasele fapte s„v‚r∫ite de infanteri∫tii rom‚ni, aduc‚ndu-le Ón acest fel mul˛umirile noastre, ale celor care le suntem Ónc„ datori.
Œn baza prevederilor Tratatului de la Adrianopol, Óncheiat Óntre Rusia ∫i Turcia dup„ R„zboiul Ruso-Turc din 1877, care stipulau c„ fi„rile Rom‚ne ob˛in dreptul s„-∫i organizeze îun num„r de g„rzi Ónarmate p„m‚ntene“, adic„ s„-∫i Ónfiin˛eze propria lor putere militar„, îal c„rei num„r ∫i Óntre˛inere vor fi stabilite de domni, Ómpreun„ cu divanele lor“, la 30 aprilie 1830 s-a hot„r‚t îform„luirea Ón Valahia a ∫ase batalioane pedestrime ∫i ∫ase escadroane c„l„rime a str„jii p„m‚nte∫ti“. Din aceste for˛e au fost create trei regimente mixte: Bucure∫ti, Ploie∫ti, Craiova. Œn acela∫i timp, ∫i Ón Moldova au luat fiin˛„ un batalion de infanterie ∫i un escadron de cavalerie din care s-a Ónfiin˛at primul regiment mixt, cu garnizoana la Ia∫i.
La Ónceputul Opera˛iunii îBarbarosa“, Armata Rom‚n„ avea 19 divizii de infanterie active: 1—11, 13—15, 18— 21 Infanterie ∫i Divizia de gard„. Diviziile 12, 16 ∫i 17 Infanterie au fost desfiin˛ate Ón 1940, c‚nd teritoriile din care erau recrutate au fost pierdute. Divizia de Infanterie a fost organizat„ dup„ model german: trei regimente de infanterie, un grup de recunoa∫tere/cercetare par˛ial motorizat, o companie AT (6 Schneider calibrul 47 mm, model 1936), un batalion de pionieri ∫i dou„ regimente de artilerie. Avea un efectiv de 17.500 militari. Principala arm„ de infanterie era pu∫ca de produc˛ie cehoslovac„ ZB (Zabrojovka Brno) model 1924. Aceasta era Óns„ o versiune modificat„ a pu∫tii germane Mauser 98K. Trupele rom‚ne erau bine Ónzestrate cu armament modern de infanterie. Principala sl„biciune se g„sea Óns„ Ón dotarea artileriei. O divizie rom‚n„ de infanterie avea doar jum„tate din puterea de foc a unei divizii de infanterie german„ ∫i era oarecum egal„ cu cea a unei divizii de infanterie sovietice, care avea Óns„ mai pu˛ini solda˛i. Un alt handicap important era mobilitatea sc„zut„. Majoritatea mijloacelor de transport era hipotractat„. Dup„ campania din 1941, diviziile de infanterie din Rom‚nia ∫i Transnistria (5,6,7,9,11,13,14,15) au fost Ón Óntregime reechipate ∫i reorganizate Ón timpul iernii.
Œn prim„vara anului 1942, regimentul de infanterie a primit o companie de cercetare ∫i o companie de pionieri. Num„rul de batalioane a fost redus de la 3 la 2, dar plutonul a fost Ónt„rit de la 3 grupe (30 de oameni) la 4 grupe (40 de oameni). Œn octombrie 1942, capacitatea de lupt„ antitanc a diviziilor de infanterie
aflate pe front a fost Ónt„rit„ cu un pluton de tunuri AT cal. 75 mm. Dup„ reorganizare, divizia de infanterie a fost redus„ la 13.500 militari, dar avea o putere de foc mai mare.
Dimensiunea istoric„ Óns„ a For˛elor Terestre ∫i a biruin˛elor lor izvor„∫te din vremuri imemoriale, Óncep‚nd cu anonimii lupt„tori pede∫tri. Istoria armatei de uscat reprezint„ o Ónsumare a istoriilor armelor ∫i specialit„˛ilor ce au compus-o dintotdeauna ∫i o compun ∫i Ón prezent: infanteria, v‚n„torii de munte, tunurile, artileria, geniul, ap„rarea NBC etc.
Infanteria, ca arm„ de baz„ a sistemului militar rom‚nesc, era organizat„ Ón ∫apte regimente, constituite fiecare din dou„ batalioane a c‚te patru companii.
Politica militar„ a lui Alexandru Ioan Cuza s-a materializat at‚t Ón legile organiz„rii armatei rom‚ne, c‚t ∫i Ón m„suri importante care au dus la Ónfiin˛area Statului Major General, a primelor comandamente militare (din Moldova, Muntenia ∫i Oltenia) care au Ónceput s„ func˛ioneze Ónc„ din anul 1860 ∫i s„-∫i desf„∫oare activitatea dup„ un regulament propriu, precum ∫i prin apari˛ia primelor comitete consultative ∫i inspectorate de arm„.
Institu˛ia inspectoratelor de arm„ poate fi sesizat„ Ónc„ din anul 1860, c‚nd bugetul Oastei Moldovei prevedea Ónfiin˛area unui post de inspector al infanteriei cu gradul de general, Óns„ consacrarea a survenit ceva mai t‚rziu. Inspectoratul Infanteriei a luat fiin˛„ abia Ón anul 1912, cu mult dup„ cele ale cavaleriei, artileriei ∫i geniului, instituite Ón anii 1873, 1875, ∫i respectiv 1887, probabil datorit„ faptului c„ problemele specifice erau rezolvate prin comandan˛ii regimentelor ∫i diviziilor, iar la nivelul ministerului, de c„tre comitetul consultativ al armei.
Proclamat„ de Parlamentul de la Bucure∫ti la 9 mai 1877, independen˛a de stat a Rom‚niei urma s„ fie consolidat„ prin participarea o∫tirii rom‚ne, implicit a For˛elor Terestre, la R„zboiul Ruso-Turc, primul conflict armat de anvergur„ din epoca modern„ a istoriei noastre militare. Rom‚nia dispunea la acea vreme de patru divizii de infanterie, grupate Ón dou„ corpuri de armat„. Œn cadrul infanteriei, unitatea de baz„ era regimentul, compus din batalioane, iar acestea, din companii. Corpul de armat„ avea Ón compunere, pe l‚ng„ cele dou„ divizii de infanterie, ∫i o brigad„ de c„l„ra∫i, un regiment de obuziere, un batalion de pionieri, iar divizia, pe l‚ng„ cele dou„ brig„zi de infanterie, mai avea unit„˛i ∫i subunit„˛i de artilerie ∫i un batalion de v‚n„tori.
Œn momentul intr„rii Ón cel de-Al Doilea R„zboi Mondial, Rom‚nia avea un organism militar structurat ∫i Ónzestrat corespunz„tor vremii, cu un poten˛ial uman de 1.170.000 militari, reprezent‚nd 8,5% din popula˛ia ˛„rii. Infanteria, arma de baz„ a For˛elor Terestre, era cuprins„ Ón 19 divizii, ca mari unit„˛i tactice ale armatei, structurate fiecare pe c‚te trei regimente de infanterie, dou„ de artilerie, ambele categorii constituind, fiecare, c‚te o brigad„ de infanterie, ∫i respectiv de artilerie, precum ∫i pe elemente indivizionate (subunit„˛i de pionieri, transmisiuni, artilerie anticar ∫i artilerie antiaerian„).
Œn timpul celui de-Al Doilea R„zboi Mondial s-a ivit un prim moment istoric Ón care no˛iunea de For˛e Terestre a
MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 69/12.V.2006
corespuns unei sfere de cuprindere unitare a tuturor armelor din compunerea lor. De pild„, Ón Ungaria ∫i Cehoslovacia au luptat Ón plus un corp de armat„, o divizie de infanterie ∫i dou„ de cavalerie, iar Ón Austria un regiment de care de lupt„, fa˛„ de cele dou„ armate, patru corpuri de armat„, nou„ divizii de infanterie, una de munte, dou„ de cavalerie, prev„zute Ón protocolul din 26 octombrie 1944.
Pentru noi, cei de ast„zi, este foarte important trecutul. Avem, printre obliga˛ii, ∫i pe aceea de a nu l„sa ca timpul s„ ∫tearg„ din memorie acest trecut plin de istorie. Timpul, care pr„v„le∫te viitorul peste noi, nu ne permite dec‚t cel mult s„ apel„m la metoda drumului critic. O schimbare, c‚t de mic„, provoac„ emo˛ie ∫i sugereaz„ un nou start. Cu pa∫i mari sau mici, chiar pe drumul critic, nu ajungem nic„ieri dac„ ne abatem de la îieri, ast„zi, m‚ine“.
Adev„rul spune c„ omul, doar el, d„ via˛„ ∫i une∫te pe îieri“ cu îast„zi“ de îm‚ine“. A∫a cum managerul pune accent pe resursa uman„, o spe˛„ a sa, comandantul, ∫eful militar, se bazeaz„ pe combatan˛ii, pe lupt„torii s„i. F„r„ ei nu poate fi logic definit, nu ∫i-ar avea rostul.
Ieri era pedestrimea cea care a pl„m„dit infanteria, iar gloria sa a umplut paginile manualelor de istorie. Azi se cuvine s„ pre˛uim ceea ce am avut ieri, pentru ca m‚ine s„ putem construi ceva ∫i mai durabil.
La mul˛i ani Infanteriei rom‚ne!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.