Cred că educația are un efect pozitiv asupra dezbaterii politice. Într-o țară asiatică, florile pe care vi le-am oferit, doamnă ministru, sunt un simbol al viitorului, al păcii și al progresului.
## Domnule președinte,
## Doamnelor și domnilor senatori,
În primul rând, doresc să vă mulțumesc pentru faptul că îmi dați posibilitatea să vorbesc despre educație în Senatul României. Indiferent de circumstanțele în care se face acest lucru, a vorbi despre educație în Senat este, până la urmă, cred eu, un câștig pentru România.
Antevorbitorul meu a spus multe lucruri despre educație. Din păcate, nu a spus un singur lucru, și anume adevărul. Îmi revine onoarea, dar și privilegiul, doamnelor și domnilor, să spun elevilor, studenților și profesorilor, pe care văd că îi avem printre noi astăzi, și dumneavoastră, doamnelor și domnilor, exact ceea ce lipsește din moțiune, din punctul meu de vedere, și anume adevărul.
Încă de la începutul mandatului meu, chiar de la audierea din Parlamentul României, am afirmat că nu voi face eroarea predecesorilor mei, a unora dintre ei, de a politiza subiectul educației. Obișnuiți să facă acest lucru, contestatarii, astăzi, doresc, prin gesturile lor politice, să mă târască și pe mine, și ministerul pe care îl conduc într-o luptă politică anacronică și să ne deturneze, printre altele, atenția de la miza reală, care este modernizarea educației. Nu vor reuși acest lucru, pentru că, indiferent cât de mare este miza politică la ora actuală, eu și ministerul pe care îl conduc avem datoria să apărăm o miză și mai mare: miza elevilor, miza părinților și miza dascălilor.
De asemenea, nu voi face nici astăzi un gest de lașitate, care, de multe ori, a fost practicat în politica românească, și anume să dăm etern vina pe greaua moștenire. Ar fi comod și ar fi foarte ușor să fac acest lucru și să resping acuzațiile celor care au condus destinele educației mulți ani și care, astăzi, îmi reproșează că, după trei luni de mandat, nu am făcut ceea ce ei ar fi trebuit să facă timp de aproape 20 de ani.
Nici acum și nici în viitor nu voi da vina pe greaua moștenire dintr-un motiv simplu: recredibilizarea instituțiilor statului român trebuie să înceapă prin asumarea trecutului lor, cu bunele și cu relele lor, și, prin urmare, cred că doar așa oamenii își vor recăpăta încrederea în instituțiile statutului, dacă nu vom da, etern, vina pe greaua moștenire. Cred că trebuie să luăm lucrurile bărbătește, așa cum ele sunt, și să le ducem mai departe.
Moțiunea care se discută astăzi atacă ministerul pe care îl conduc pe patru paliere:
1. finanțarea per elev și consecințele acesteia;
2. presupusa reducere a salariilor profesorilor;
3. bugetul educației;
4. Legea educației naționale, mai precis Proiectul legii
Din start, doamnelor și domnilor, vreau să resping fiecare dintre cele patru acuzații și să vă spun că multe lucruri care au fost prezentate în cuvântul opoziției au fost prezentate eronat și prin prisma propriilor interese politice, mai degrabă, decât prin prisma intereselor elevilor, studenților, părinților și dascălilor.
Mă acuzați pe mine și echipa mea că Legea educației naționale are erori gramaticale. În textul dumneavoastră, doamnelor și domnilor, aveți nu mai puțin de 54 de greșeli, unele savuroase. Vă voi da și dumneavoastră, și presei aceste corecturi. Am să vă spun doar una dintre ele. Spuneți: „Stabilirea mecanică a unui criteriu de pensionare pentru profesorii universitari antrenează migrarea efectivă a foarte mulți profesori.”
Știam, desigur, că, de multe ori, secretarele sunt cele care scriu discursuri și moțiuni, știu și că, de multe ori, secretarele sunt foarte bune, dar vă rog, doamnelor și domnilor, să nu arătați paiul din ochiul altora până nu ați rezolvat problema cu bârna din ochiul dumneavoastră.
Să trecem la lucruri serioase. Ați mai comis o eroare, de data asta nu de limba română, ci de matematică. Nu este nevoie de 136 de hotărâri de guvern pentru a pune în aplicare legea, este nevoie de 54, dintre care multe sunt deja elaborate.
Să trecem la lucruri serioase și să discutăm cele patru puncte care eu cred că sunt foarte importante pentru prezentul și viitorul educației românești.
## 1. Finanțarea per elev
Într-adevăr, am introdus, începând din anul fiscal 2010, finanțarea salariilor personalului didactic și, din păcate, nu am introdus încă și finanțarea standard pentru alte utilități, dar o vom face în decursul acestui an, așadar am introdus finanțarea per elev în ceea ce privește salariile personalului didactic.
Acest lucru se face în majoritatea țărilor, doamnelor și domnilor. Finanțarea se face în funcție de numărul copiilor care se află în fiecare școală.
Orice sistem și, mai ales, unul atât de mare precum sistemul educațional din România are nevoie de un mod de finanțare previzibil și sustenabil. Finanțarea per elev aduce, din punct de vedere financiar, exact ceea ce lipsește sistemului educațional din România, și anume stabilitate și predictibilitate.
Introducerea finanțării per elev, doamnelor și domnilor, nu are scopul de a opera reduceri. De altfel, bugetul de salarii al ministerului din acest an este echivalent cu cel al anului trecut.
Acest sistem de finanțare per elev are un rol precis, acela de a închide ușa risipei, de a închide ușa arbitrariului și de a închide ușa unei practici bine cunoscute tuturor, poate mai puțin inițiatorilor moțiunii, atribuirea normelor didactice după alte criterii decât necesitățile copiilor.
Introducerea finanțării per elev nu a fost făcută așa cum opoziția poate a fost obișnuită în timpul guvernării sale, și anume pe picior, ci, dimpotrivă, a fost rezultatul unui efort îndelungat, de mulți ani, la care au lucrat experți atât din minister, cât și de la Banca Mondială. Rezultatul acestui nou
mod de finanțare, care este fundamental pentru a avea o sustenabilitate financiară a sistemului educațional din România, rezultatul acestui mod de finanțare este reducerea a aproximativ 15.000 de norme, și nu, așa cum opoziția afirmă, eronat și tendențios, disponibilizarea a 15.000 de cadre didactice într-o primă fază.
Numărul de dascăli care pleacă efectiv din sistem, în urma reducerii acestor posturi, va fi cunoscut în august, când mișcarea personalului didactic se va fi finalizat. Vă asigur că el va fi foarte mic. Sunt județe care deja îmi raportează că numărul de dascăli disponibilizați în urma Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009 va fi de exact zero, ceea ce ne arată încă o dată, doamnelor și domnilor, că sistemul educațional din România trăiește într-o minciună, care este întreținută voit exact de cei care au interese ca lucrurile să fie neclare, cei care profită de pe urma normelor date pe șest, cei care profită de renovarea școlilor din sate în care nu mai avem copii.
Ce face opoziția în timpul în care noi încercăm să stopăm risipa, și o vom face, ce face opoziția? Răspândește zvonuri care, din punctul meu de vedere, nu sunt corecte, pentru a crea în rândul dascălilor neliniște, nesiguranță, pentru a crea dezbinare și teamă, într-o perioadă în care România are nevoie de solidaritate, doamnelor și domnilor.
Stimați dascăli, am un mesaj simplu pentru dumneavoastră: atâta timp cât voi fi ministrul educației, nu veți mai fi o masă de manevră politică.
Cel mai elementar mod de a-ți arăta respectul față de dascăli este să le spui adevărul. Să ne uităm puțin la fapte. PSD, într-un elan de generozitate justificat, a propus Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2008 personalului din învățământ. La nici două luni, PSD a preluat Ministerul Educației. Rezultatul a fost că salariile nu au fost mărite cu niciun leu. Acest lucru înseamnă, simplu, neadevăr.
Desigur, condițiile financiare s-au schimbat, situația s-a îngreunat, dar acest lucru trebuie spus clar.
La o lună și jumătate de la preluarea mandatului, am mărit cu 15% salariile a 30.000 de învățători, 30.000 de oameni cu nume, prenume, verificabil. Am făcut acest lucru fără să mă bat cu pumnul în piept. Este, cred eu, prima dată când o spun public. De ce? Nu am clamat la televizor dragostea mea fără margini în ceea ce îi privește pe profesori, dar am făcut acest lucru pentru că așa este legal, pentru că așa se respectă profesorii, spunându-le adevărul și făcând ceea ce trebuie atunci când acest lucru se poate, doamnelor și domnilor.
Încă o dată, nu cred că respectul față de dascăli ți-l arăți la televizor. Eu cred că îl arăți atunci când conduci ministerul și când faci, repet, ceea ce trebuie făcut și ceea ce poate fi făcut.
La câteva zile de la preluarea mandatului, am făcut reîncadrarea personalului didactic conform Legii nr. 330/2009. Astăzi, doamnelor și domnilor, 97% din dascălii României sunt încadrați corect, conform Legii salarizării unitare.
Mesajul meu este, încă o dată, pentru dascăli și pentru profesori, foarte simplu: nimeni nu vă apără interesele mai bine decât ministrul vostru, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.
Sunt convins că nu vă veți mai lăsa înșelați de cei care v-au mințit atunci când au promis creșteri salariale, pe care și eu aș dori să le operez, dar care, astăzi, sunt nesustenabile. Sunt convins că, împreună, îi veți învăța pe copiii României că minciuna are picioare scurte, sunt convins că îi vom învăța pe copiii României ce înseamnă demnitatea, ce înseamnă rigoarea, decența, munca și, mai ales, adevărul și dragostea.
O spun încă o dată, atâta timp cât voi fi ministru, profesorii nu vor fi o masă de manevră politică. Ați fost și sunteți pentru mine o a doua familie și vă asigur că vom ieși din această criză cu bine, demni și, mai ales, mai uniți decât am intrat în ea. Zvonistica lansată poate și de unele partide care astăzi sunt în opoziție este destinată să vă utilizeze ca o armă într-un război care nu este al vostru.
Mă acuzați, doamnelor și domnilor senatori ai opoziției, că închidem școli, că operăm comasări și că transportăm elevii. Vreau să vă spun că faceți confuzii grave între scopuri și mijloace. Am să vă dau un exemplu. Ce vi se pare mai bun și mai rațional: să avem într-o școală trei clase paralele cu 16 elevi, identice, sau să avem două clase cu 24 de elevi? Unde este mai mare oportunitatea educațională a unor copii, într-o școală care, cert, poate să fie la 500 de metri de casa lor, dar în care învață, la simultan, copii de clasa întâi, a doua, a treia, a patra – zece copii în clasă –, cu cadre didactice necalificate, sau dacă îi transportăm pe acești copii doi-trei kilometri? În paranteză fie spus, 97% din copiii României merg la școală pe o distanță mai mică de patru kilometri.
Deci unde este oportunitatea lor educațională mai mare? Într-o școală în care ei învață la simultan, cu cadre didactice necalificate sau dacă sunt transportați doi-trei kilometri, în clase cu 20 de elevi, fără învățământ simultan și cu dascăli calificați?
A fost întreținut un sistem neviabil pentru a servi o clientelă fie ea politică sau sindicală, sau de altă natură, luând, astfel, dreptul unor copii să aibă condiții de învățare decentă.
Dacă timpul îmi va îngădui, vă voi spune și care sunt datele în ceea ce privește numărul de profesori necalificați, numărul de dascăli necalificați, modul în care am operat reducerea normelor care nu se mai justificau.
Voi face referire, în mod global, la faptul că ați spus, doamnelor și domnilor, că am luat măsuri neunitare, diferite de la un județ la altul. Da, așa este, pentru că am gândit global și am acționat local, pentru că fiecare județ are particularitățile lui, fiecare județ are rețeaua sa școlară, fiecare județ are o rețea școlară cu puncte tari și puncte slabe și, de aceea, am dat inspectoratelor școlare un set de direcții care trebuie respectat în fiecare județ, dar nu am acceptat nicio măsură care ar fi putut să ducă la scăderea calității actului educațional.
Vreau să vă spun că toate măsurile care au fost luate au fost luate în condițiile actualei legi, fără a opera nicio modificare legislativă, nici măcar un ordin de ministru.
2. Să discutăm despre salariile dascălilor.
Afirmați în textul moțiunii că sistemul pe care îl punem acum pe picioare produce debandadă. Să ne uităm puțin la ce am găsit în sistem în data de 23 decembrie. Nu vreau să acuz pe nimeni, pentru că ce s-a aflat în sistemul educațional sau în sistemul bugetar nu este doar vina punctuală a unui singur ministru, este, cred, vina întregii administrații din ultimii 20 de ani.
Ce am găsit, așadar? Am găsit nenumărate cazuri de salarizări diferite pentru aceeași muncă prestată. În două comune vecine, în două județe diferite, pentru aceeași muncă salariile profesorilor puteau varia simțitor. Am găsit vraiște, am găsit inechitate, am găsit arbitrar, am găsit risipă, am găsit politizare și am găsit haos.
În mai puțin de două luni, conform Legii salarizării unitare, i-am încadrat pe 97% din dascăli corect și, în mai puțin de o lună, această cifră va ajunge la 100%.
Avem multă inechitate în sistem, și aici vreau să ridic o problemă, doamnelor și domnilor, pe care eu cred că o putem rezolva împreună. Avem salarii foarte mici, într-adevăr, pentru câteva categorii, mă refer aici la cei care intră în sistem, mă refer aici la salariile personalului didactic auxiliar – salariile unora – și salariile personalului nedidactic. Acești oameni au fost uitați de guvernările succesive și li s-au dat iluzii în loc de salarii. Și eu, și prim-ministrul lucrăm pentru a crește aceste salarii, dar diferența dintre noi și opoziție este că noi vorbim despre lucruri pe care le-am realizat, și nu neapărat atunci când le promitem.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.