Dumitru Oprea

Cred că formulările colegilor sunt corecte, dar dacă fiecare dintre noi ar avea curiozitatea și ar căuta în legislația ce reglementează pornografia pe internet, ar vedea că de la început internetul a constituit o problemă prin prisma aceasta și că există legi, care se numesc Legea pornografiei, Legea pornografiei infantile și așa mai departe, chiar în state precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și multe, multe altele.

Deci aici este vorba despre o lege care a existat din 2003 și, pentru asta, România a fost în trend. Ce se propune acum este o încercare de a-i obliga pe providerii de servicii internet să controleze accesul, și cazurile de genul declarării unei vârste – aceasta fiind o informație falsă – cad în obligația providerului de serviciu, fiindcă sistemul este vechi de 15 ani, un copil de 10 ani își declară vârsta de peste 18 sau 21 de ani, vârstă de la care ei ar avea acces la site-uri cu conținut pornografic.

M-am uitat cu atenție și pe Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 196/2003 și cred că nu pot fi acuzați cei care se află în spatele materialului de vreun interes de a stopa internetul. Și așa se discută pe plan mondial ca aceste site-uri cu conținut pornografic să aibă un domeniu – cei trei de „x” și așa mai departe – al cărui conținut din start să fie cunoscut, iar cine declară un alt domeniu și oferă conținut pornografic să răspundă conform legii. Deci, practic, providerii de servicii sunt cei care au obligația să-i protejeze pe cei care au vârste sub 18 ani, de exemplu, iar părinții, cei care au un minimum de cunoștințe în spațiul acesta, pot să-și protejeze calculatoarele de acasă, chiar punând filtre pe propriul calculator. Există o mulțime de modalități.

Eu cred că modificările propuse la lege sunt bine-venite și oricând putem să venim și cu alte variante, așa cum s-au auzit mai înainte.