Petre Daea

Mulțumesc, domnule președinte al Senatului. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Cu câteva zile în urmă, știm că am fost conectați la tensiunea dezbaterii bugetului. Cunoaștem constrângerile. Și acolo, și în altă parte, cu toții ne-am făcut calcule: ce avem, ce putem da, până când o putem face. Multe întrebări au rămas fără răspuns. Unele au avut răspuns printr-un zâmbet sau printr-o poziție plină de sarcasm, în special a celor de la Ministerul Finanțelor Publice.

Și astăzi, aici, la o propunere care naște, cum e firesc, sentimentul de milă, sentimentul de ajutor umanitar, mă așteptam ca Ministerul Finanțelor Publice să vină cu un calcul în care să spună: „Domnilor senatori, în poziția în care vă aflați, pentru a putea decide, vă spun ce impact bugetar are o asemenea propunere legislativă.”

Din nefericire, nu am primit un asemenea răspuns, iar pledoaria _de plano_ de a respinge tot m-a îndreptățit să ies la acest microfon și să spun că, în momentele acestea de sărbătoare, trebuie să ne gândim nu numai la moarte liniștită, cum spunea și colegul Frâncu, ci și la o viață fericită, dacă se poate numi așa, la acei oameni care nu au avut parte, ca noi și ca alții, și nu au parte de la noi de ceea ce le-ar trebui lor.

Cred că nu e bine... Măcar dacă nu putem, să nu ne pronunțăm împotriva acestui act normativ. Ar fi creștinește să mai zăbovim, dacă nu putem să cântărim cu balanța efortului

financiar această inițiativă legislativă, și poate ar fi înțelept să amânăm, dacă nu putem să facem acest gest, dar să dăm un vot împotriva unei asemenea inițiative legislative ar fi păcat. Feriți-vă de el și să ne ferim cu toții! Vă mulțumesc.