Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·7 martie 2016
Dezbatere proiect de lege · respins
Nicolae Vlad Popa
Discurs
Într-adevăr, trebuie spuse niște lucruri, pentru că, așa cum e formulată această inițiativă, am putea ajunge la niște urmări catastrofale, spun eu. De ce? Avem două valori pe care le respectăm și trebuie să le respectăm: valoarea dreptului de liberă exprimare, libertatea aceasta a exprimării, pe de o parte, și, pe de altă parte, o altă valoare importantă, demnitatea umană, care și ea trebuie respectată. Dar n-avem voie să le contrapunem, n-avem voie să spunem „ori una, ori alta”, pentru că ajungem la ceea ce legea de care vorbea doamna secretar de stat, acel Cod penal din ’68, a ajuns. Adică cei puternici atunci – și cei puternici erau membrii nomenclaturii – puteau foarte ușor să obțină o condamnare pentru insultă și calomnie, pentru că aveau mijloacele cuvenite.
Este adevărat, în România se insultă. În România există această armă a calomniei, care, uneori, lovește foarte nedrept, dar între cele două valori, și anume să avem o posibilitate de a pune căluș, de a bloca presa, mai ales, că aici vorbim de jurnaliști, de a bloca libertatea aceasta a cetățeanului să se exprime și, pe de altă parte, jignirea adusă unui cetățean, chiar dacă este senator al României, prefer libertatea de exprimare, având această cale a Codului civil, a dreptului civil și administrativ, prin care putem, în luptă dreaptă în... și acolo puteți să faceți proba verității cât doriți, în luptă dreaptă să obținem satisfacția de a arăta lumii care este adevărul.
Asta este calea civilizată și corectă în a proteja libertatea de exprimare pe care cu greu am dobândit-o.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.