Grațiela Leocadia Gavrilescu

Între îngrijorător de multele proiecte de legi adoptate tacit, unul mi-a atras atenția în mod deosebit: cel prin care ministrul sănătății devine membru permanent al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, pentru care termenul de dezbatere și vot final, stabilit pentru 4 mai, a fost depășit.

Cum, însă, nu Camera Deputaților, ci Senatul va decide dacă așa va fi sau nu, profit de această oportunitate pentru a le sugera colegilor noștri să analizeze dacă nu cumva ar trebui ca înainte de a fi numit, cu acte în regulă, ca membru în CSAT, domnul ministru Cseke Attila să facă obiectul unei analize în cadrul acestei comisii.

Niciodată sistemul sanitar românesc nu a fost mai dat peste cap ca acum, în mandatul dumnealui, niciodată criteriile politice nu au fost atât de evidente în tot ceea ce a însemnat decizie de finanțare/ restructurare/clasificare a spitalelor, niciodată disprețul unui ministru pentru autoritățile administrației publice locale și județene nu a fost mai clar exprimat, și niciodată, dar absolut niciodată, în activitatea niciunui ministru, criteriul apartenenței etnice și/sau geografice nu a condus la luarea unor decizii care să afecteze starea de sănătate, viața și siguranța cetățenilor.

Aș vrea să greșesc, dar studiați și dumneavoastră harta spitalelor „inutile”, desigur, în opinia domnului ministru. Întrebați primarii și președinții consiliilor județene ce cred despre asta... sau pacienții scoși pe ușă la jumătatea internării ori medicii și asistentele care nu știu încotro să o apuce.

Și, ca să nu vă fie greu, vă invit aproape, la doi pași, în Prahova, unde nici astăzi domnul ministru nu a lămurit ce se va întâmpla cu spitalele din Urlați sau Bălțești, deși au fost nenumărate runde de discuții, negocieri, promisiuni.

În urmă cu câteva luni, poate că demisia domnului ministru ar fi fost o soluție. Acum, o analiză serioasă și obiectivă în CSAT mi se pare mult mai necesară în ceea ce îl privește.