Mihai Bogza

Întrebarea numãrul 4: ÇBãncile strãine, mai ales cele de prestigiu, se retrag de pe piaþa româneascã, ”GeneralelectricÒ îºi retrage participaþiunea de la ”Banc PostÒ, ”DresnerBank Ñ BNPÒ se retrage definitiv de pe piaþa româneascã, închizându-ºi reprezentanþa ºi menþionând ºi deficienþe ale B.N.R., acordarea licenþei pentru aceastã bancã de prestigiu durând 18 luni. Cum se ajunge la asemenea situaþii? Care este politica de atragere de cãtre B.N.R. a bãncilor din Comunitatea Europeanã ºi nu numai din Turcia, pentru a investi în sistemul bancar românesc?È

Primul lucru pe care aº vrea sã-l dau ca rãspuns la acest grup de întrebãri, pentru cã sunt mai multe, este în legãturã cu acea ciudãþenie care a apãrut în presã ºi care vãd cã a devenit o legendã, cã a durat 18 luni procesul de aprobare a ”B.N.P.-DresnerÒ. M-am uitat, am cerut un documentar ºi o sã vi-l dau ºi în scris, domnule senator, pentru cã nu înþeleg de unde a ieºit o inepþie ca asta. Procesul de aprobare a bãncii a durat exact 9 luni ºi 10 zile, dar ºi aºa poate sã parã mult. Trebuie sã explic cum decurge algoritmul acesta.

Deci, în momentul în care o bancã depune cererea cu toate documentele, deci acþionarii depun cererea pentru înfiinþarea unei bãnci, toate documentele în forma absolut corectã, din acel moment Banca Naþionalã are 4 luni pentru a acorda autorizaþia de constituire, apoi acþionarii au încã douã luni la dispoziþie ca sã completeze elementele care permit sã formuleze solicitarea pentru autorizaþia de funcþionare a bãncii, iar dupã aceea Banca Naþionalã mai are încã 4 luni la dispoziþie ca sã dea rãspunsul; în total, 10 luni. În cazul B.N.P.-ului, prima cerere pe care au depus-o la Banca Naþionalã a fost în 6.10.1997, apoi Banca Naþionalã a rãspuns cu observaþii, deci semnalând care erau inadvertenþele în documentaþie în termen de o lunã de la data respectivã, deci pe 21.11.1997, apoi dupã încã o lunã acþionarul a rãspuns trimiþând documentele corectate, iar apoi, în faza în care Banca Naþionalã ar fi trebuit sã dea aprobarea, s-a constatat cã a apãrut o problemã cu banca, cel care era numit vicepreºedinte român, cã orice bancã din România, cea cu capital strãin trebuie sã aibã mãcar o persoanã din conducere de naþionalitate românã, respectivul vicepreºedinte a trecut preºedinte la o altã bancã ºi banca a rãmas fãrã echipã de conducere ºi, ca atare, Banca Naþionalã a mai dat un termen de graþie, derogând de la norme, de încã o lunã, pentru ca banca sã-ºi rezolve aceastã problemã, banca ºi-a rezolvat problema în alte douã luni ºi apoi Banca Naþionalã i-a dat, pânã la urmã, autorizaþie de funcþionare. Tot procesul a durat 9 luni ºi dacã au fost întârzieri s-au datorat B.N.P.-ului, încã o datã.

Acum, de ce pleacã bãncile strãine din România? Este o politicã strategicã din partea lor. Deci fiecare ”bancã-mamãÒ, cea care are un ”puiÒ aici, în România, apreciazã dacã banca pe care o are în România este suficient de profitabilã ºi îºi comparã profitabilitatea pe care o obþine în România cu o grilã, sã zicem, cu niºte criterii raportate la ceea ce obþin alte bãnci pe care le au în alte þãri. Sunt bãnci care sunt în România care nu se plâng ºi nu intenþioneazã sã plece, ºi nu doresc sã vã spun numele lor pentru cã nu pot sã le fac un fel de reclamã mascatã, dar sunt nume mari pe plan internaþional. Sunt alte bãnci care, din diverse motive, doresc sã plece. În cazul ”B.N.P.-DresnerÒ, dupã cum ºtiþi, ”bãncile-mamãÒ, cele douã ºi ”Bank National de ParisÒ ºi ”DresnerBankÒ, au fost subiectul unor fuziuni la ele acasã ºi sigur cã strategiile s-au modificat. ”DresnerBankÒ a fost subiectul unei fuziuni nereuºite pânã la urmã, ”B.N.P.Ò a fãcut obiectul unei fuziuni reuºite cu ”ParisBankÒ ºi sigur cã atunci când se schimbã stãpânii se schimbã ºi optica.