Constantin Eremia Cotrutz

Învãþãmântul Ð o nocturã în la minor

S-au fãcut încercãri repetate de a modifica mãcar un minim necesar în þara noastrã, în toate domeniile, urmând de cele mai multe ori un model occidental invi-

diat dar prost amplasat pe temelii ºubrede de tip occidental. În mod nemijlocit au apãrut ºi personalitãþile dispuse, aparent, sã se înhame la aceste munci sisifice.

S-a încercat în ultimii ani modificarea structurilor pe care este statutat învãþãmântul românesc, a unitãþilor de conducere ºi decizie, a persoanelor cu putere de decizie. Involuntar sau nu, învãþãmântul a devenit politizat, deºi instituþiile de învãþãmânt împing, de ochii lumii, politicul în afara graniþelor lor fizice. În rest, însã, debandada ºi gafele, politicianismul, farfuridismele persistã în toatã reþeaua care se orienteazã cãtre vârful piramidei, unde troneazã sistemul central de decizie, cu tot respectul pentru doar ideea de autonomie, Ministerul Învãþãmântului. Instituþie care, separatã de realitãþile ªcolii superioare, stând la distanþã de focarul a ceea ce s-ar vrea a fi pepiniera de intelectuali români, coborând între acei bugetari pe care-i pãstoreºte doar cu ocazii festive sau în preajma alegerilor, stã cu mâinile în sân, crezând probabil cã pomul, pânã acum nesecat, producãtor de viitor va scutura fructele în poala sa. Pentru ca mai apoi sã le vândã la un preþ de nimic în cele patru zãri. Pentru ca apoi sã le calce în picioare, sã le striveascã sub jugul unei vieþi pseudomizere, într-un anonimat mai obscur decât al castelului dÕIf. Pentru ca apoi sã jeleascã fuga de materie cenuºie, sã promitã sforãitoare reforme, restructurãri, reciclãri, de fapt simple mutaþii ale unor ºmecheri dintr-o posturã de decizie în alta, la un relativ adãpost faþã de tumultul oprobriului public.

Discursul politic în preajma schimbãrii a abundat ºi abundã de replici scoase din mânecã special cu aceste ocazii, de discursuri scrise de personalitãþi ale vieþii ºtiinþifice ºi culturale româneºti. Toate, însã, apun la scurt timp dupã anunþarea rezultatelor, în spatele unor uºi închise cu lacãte de indiferenþã ºi stropite abundent de ºampania unei victorii exclusiviste.

Nici un rezultat al victoriilor electorale nu a dus la ameliorarea situaþiei acestor bugetari care încã mai rezistã tentaþiei de a privi în urmã cu mânie. Învãþãmântul ºi cercetarea, sintagmã prioritarã numãrul unu a fiecãrei legislaturi, doar în vorbe, nu ºi în fapte.

O elitã, domnilor, nu poate fi alimentatã cu nutreþ sau cu resturi. O elitã nu poate fi distrusã uºor, dar o datã distrusã ºi condiþiile ei de perenitate fiind îndepãrtate, nu mai poate fi regeneratã. Elitele politice au dus þara româneascã acolo unde era sã ajungã, adicã puþin mai departe decât mai putem visa acum. Elitele au asigurat supravieþuirea ºi materialul genetic pentru geneza uneia noi, postcomuniste. Iar noi exportãm moºtenirea aceasta cu iresponsabilitate. Noi manevrãm forme fãrã fond ºi uitãm sã asigurãm existenþa acestei pãturi indispensabile oricãrui popor. Naþionalismul ºi extremismul ajung forme de manifestare normale în societãþi ameninþate de dezechilibre majore. Anii care vin, ºi nu mã refer la urmãtorii 4, ci la urmãtorii 20, vor genera aceste dezechilibre dacã vom emite mai departe postulate fãrã a trece la acþiune. Acþiunea este o caraceristicã a oamenilor de valoare. Cel care va trebui sã îºi asume rãspunderea pentru încã 4 ani trebuie sã realizeze ceva valabil pentru încã 20.