Samoil Vîlcu

„Învățământul românesc ar putea fi salvat prin adoptarea unor noi legi”

Învățământul românesc trebuie să fie o prioritate pentru întreaga clasă politică. Modul în care li se face educație tinerilor trebuie schimbat radical. Sistemul de învățământ are foarte multe probleme, situația este dezastruoasă, iar cei care suferă din cauza acestor probleme sunt elevii.

Una dintre măsurile ce trebuie adoptate urgent este de adaptare a programei școlare la realitățile economice. Ministerul Educației afirmă că are în vedere o serie de reforme care vor fi aplicate începând din anul școlar 2009–2010 și care vor restructura atât programa, cât și școlile de meserii, care implică modificarea planurilor-cadru pentru liceu pentru reducerea numărului de ore.

Stimați colegi,

Trebuie rezolvate problemele de la curriculă la cele de incluziune în școală a categoriilor defavorizate. Învățământul profesional și tehnic trebuie restructurat, să fie promovate meserii ce aproape sunt pe cale de dispariție, să fie modificată structura școlilor de arte și meserii, astfel încât acestea să atragă mai mulți elevi, iar certificatele să fie dobândite mai ușor.

Să aibă loc o dezbatere publică asupra situației în care se află învățământul românesc, fără menajamente inutile, fără sentimentalisme ieftine, dezbatere la care să participe factorii de decizie din minister, pentru că soarta învățământului este în mâinile lor, profesorii tineri, care ar putea aduce un suflu nou procesului educațional, profesorii cu experiență, părinții, dar și elevii.

În plus, Ministerul Educației trebuie să facă o analiză a nevoilor pieței muncii și de aliniere a învățământului profesional și tehnic la aceste nevoi. Elevii sau studenții trebuie să fie ajutați să-și conștientizeze propriul nivel, să știe la ce sunt buni și la ce mai trebuie să lucreze.

Problema încadrării tinerilor în câmpul muncii a devenit una actuală, șomajul în rândul tinerilor fiind mai ridicat decât în rândul adulților. În România, situația absolvenților, atât de liceu, cât și de învățământ superior, este mai gravă decât în alte state europene, ca urmare a calității învățământului, pentru că în cele mai multe cazuri un absolvent poate avea cunoștințe teoretice considerabile, fără aplicabilitate practică. Acest lucru arată foarte clar că sistemul educațional din România are numeroase lacune în adaptarea la nevoile pieței muncii. Există încă un număr mare de absolvenți la specializări care nu sunt cerute de piață, iar la altele, deși sunt solicitate pe piața forței de muncă, cifra de școlarizare este subdimensionată față de cerere. Deși firmele își doresc să angajeze tineri, decalajul mare dintre cunoștințele profesionale deținute și cele solicitate de către angajator îngreunează acest lucru.

Este o mare problemă și faptul că pentru tineri meseriile și profesiile oferite de școlile profesionale nu mai sunt atât de atractive. Totodată, dotarea tehnico-materială a acestor instituții este sub nivelul rigorilor minime de activitate, iar profilul specialităților și calificarea absolvenților nu corespunde cererii existente pe piața muncii.