Cosmin Mihai Popescu

„Investițiile străine directe trebuie stimulate”

La douăzeci de ani de la Revoluția Română, capitalul autohton românesc nu a căpătat încă anvergura pe care ne-am dorit-o cu toții. Cu mici excepții, firme românești au reușit să capete o dimensiune regională și să se dezvolte pe baze sănătoase.

Mai mult, criza economică mondială, care a afectat într-o măsură consistentă și economia românească, a vulnerabilizat sau chiar a condus către lichidare mai multe firme românești.

Dacă ne uităm numai la anul 2010 vom observa că, în ciuda recesiunii economice, exporturile românești au înregistrat un volum și o creștere fără precedent în istoria economiei românești. Cea mai mare parte a acestor exporturi au fost susținute de serviciile și produsele unor capitaluri străine, transnaționale de renume. Nu este de mirare că, în condițiile recesiunii, aceste firme au sporit volumul producției, nu au disponibilizat lucrători, ci chiar și-au permis și creșteri salariale substanțiale.

Situația macroeconomică vulnerabilă și mai ales contracția cererii agregate s-au resimțit într-un volum din ce în ce mai mic de investiții străine care au ales România.

În plus, câștigurile uriașe furnizate de piața românească pe anumite segmente de piață nu mai sunt garantate astăzi. În acest caz, mă refer la investițiile străine care vânau randamente uriașe în zona imobiliarelor sau la acele investiții care se dezvoltau în zona comerțului en detail.

Dependentă de capitalurile străine, România nu a avut aproape niciodată o strategie de stimulare diferențiată a investițiilor străine directe. Investițiile dedicate producției, cercetării, dezvoltării și inovării au fost tratate la fel ca cele imobiliare sau pentru dezvoltarea consumului.

Sper că astăzi, când lecția anului 2008 a fost învățată, să putem discerne mai bine între investiții care vulnerabilizează economia și cele care o consolidează.

România are nevoie de investiții străine directe pe termen lung, dar acest lucru nu se poate realiza în lipsa macrostabilizării și furnizării semnalelor de încredere către piețele externe.

România este în continuare atractivă pentru multe domenii investiționale, atât din perspectiva factorilor de producție, cât și din punctul de vedere geografic, al poziționării țării noastre față de piețele orientale. Fructificarea unui astfel de avantaj competitiv depinde numai de coerența politicilor noastre.