Petre Posea

îSatul rom‚nesc risc„ s„-∫i piard„ ve∫nicia ∫i perenitatea!“

Ve∫nicia satului rom‚nesc aproape c„ a r„mas de izbeli∫te. A fost luat„ de apa s‚mbetelor ultimului deceniu ∫i dus„ a fost! Œn locul ei a r„mas din p„cate un prezent acru m„cinat de grija clipei, pribegit de s„r„cia din noi, dar, mai ales, Óntunecat de pierderea speran˛ei, iar satul

rom‚nesc, nesecat izvor de spiritualitate, a fost nu numai tr„dat, ci ∫i distrus, Ón mare parte chiar de fiii pe care i-a crescut ∫i protejat.

Pentru c„ ei, copiii de alt„ dat„, ∫i-au schimbat opincile cu Ónc„l˛„rile de ora∫ ∫i au n„v„lit Ón vechile vetre pentru a-l stoarce ∫i de ultima lui bog„˛ie, spiritualitatea, iar dac„ un regim l-a sec„tuit de puterea material„, libertatea i-a strivit sub nep„sare perenitatea n„sc„toare de valori.

De aceea, Ónfometat, s„r„cit ∫i p„r„sit, material ∫i moral, de cei crescu˛i la pieptul s„u, satul nostru s-a predat. A l„sat de o parte tradi˛iile ∫i obiceiurile care i-au dus faima Ón lume ∫i a intrat Ón hora dictat„ de firi str„ine sim˛irii lui. Prosperitatea p„m‚nturilor lui a ajuns Ón mare parte pe m‚na unora care credeau c„ agricultura se poate face cu un pumn de cupoane ∫i l-au l„sat s„ se descurce de unul singur.

Œngropat Ón datorii, umilit de nevoia de a lucra ca Ón Evul Mediu, r„v„∫it de vremea capricioas„ ∫i indolen˛a unora, satul rom‚nesc tr„ie∫te poate cea mai trist„ istorie din existen˛a lui, falimentul p„m‚ntului ∫i al tradi˛iilor legate de munca ogorului. Pe de alt„ parte, tot mai multe obiceiuri au fost ∫i sunt strivite de îprogresurile“ noii societ„˛i de consum. A∫a se face c„, acum, Ón satul rom‚nesc nici m„car nu se mai brodeaz„, cel pu˛in nu modelele tradi˛ionale.

Pentru c„ nici rombul, nici cercul, nici îzig-zagul“ nu-∫i mai g„sesc loc pe p‚nzele noastre de in cu destina˛ie european„. Nu. La comanda unor îfirme“ din str„in„tate — Ón spatele c„rora se afl„ diverse asocia˛ii de misionari—, ˛„r„ncile noastre lucreaz„ tablouri reprezent‚nd scenele îbiblice“ specifice unor secte mai mult sau mai pu˛in legale. ™i n-ar fi vorb„ c„ nu sunt lucruri frumoase. Œn fond, un asemenea tablou reprezint„ o Óngem„nare de munc„ ∫i r„bdare care Ó∫i g„se∫te u∫or locul Ón universul admira˛iei, dar parc„ e prea de tot.

Œn primul r‚nd, îprodusele“ acestor lungi ore de munc„, Ón care lucr„toarea coase doar dup„ desenul ∫ablon, nu mai cuprind Ón ele nici un fel de elemente na˛ionale. Cu at‚t mai pu˛in se poate vorbi de o reflectare a tradi˛iilor locale, fiind trist c„ Ón tot mai multe sate se lucreaz„ doar pentru paralele primite pe astfel de lucruri.

™i, apoi, nu se pierd doar tradi˛iile, ci se corup ∫i sufletele lucr„toarelor noastre cu felurite pove∫ti îreligioase“. Or, prin Ónstr„inarea care se produce Ón acest fel — pentru c„, Ón fond, prin reproducerea Ón zeci ∫i zeci de exemplare a temelor îbiblice“ se realizeaz„ o Óndoctrinare religioas„ — se d„ o grea lovitur„ spiritualit„˛ii rom‚ne∫ti, at‚t prezen˛ei, dar, mai ales, expresiei sale Ón universul cultural mondial.