Ion Dumitru

îSperan˛e ∫i... dezam„giri!“

Aderarea la Uniunea European„ nu este a∫teptat„ cu prea mult„ simpatie de c„tre popor. Ba putem spune c„ Ón r‚ndul cet„˛enilor s-a instalat teama, frica pentru ziua de m‚ine.

P‚n„ acum, Ón mod concret, nu li s-a vorbit oamenilor dec‚t de condi˛ii, de reguli, de norme ce trebuie Óndeplinite. Prosperitatea, via˛a lini∫tit„ figureaz„ la capitolul promisiuni.

Am Ónt‚lnit rom‚ni cuprin∫i de panic„, atitudine care parc„ Ó˛i aduce aminte de anii ’50. Se tem pentru gospod„riile lor, pentru tradi˛ii, pentru activitatea pe care sunt obi∫nui˛i s„ o desf„∫oare. ™tiu c„ li se vor impune noi ritmuri, alte standarde ale calit„˛ii. Le este groaz„ la g‚ndul c„ vor fi rup˛i de la ale lor. ™i, mai ales, nu au convingerea c„ totul se va termina cu bine.

Grav este c„ nimeni nu ∫tie s„ le explice clar cum vor decurge lucrurile. Pliantele, panourile publicitare con˛in minimum de informa˛ii, o zg‚rietur„ Ón oceanul confuziilor. Totul se aliniaz„ la pre˛urile europene: gaze naturale, energie electric„, alimente, ap„, confort, Óns„ salariile vor bate pasul pe loc.

Aderarea va sosi ca un val n„prasnic. Doar cei preg„ti˛i, informa˛i vor r„m‚ne Ón picioare. Ceilal˛i vor orbec„i, vor trebui s„ ias„ la mal singuri. Actualii guvernan˛i nu sunt Ón stare s„ le arunce colacul de salvare. Democra˛ia devine, a∫adar, o obliga˛ie. Existen˛a, o curs„ Ón care, vrei, nu vrei, trebuie s„ te angajezi.

Puterea ∫tie s„ fac„ apologia ader„rii, fiind interesat„ doar de capitalul electoral. Anul viitor va aduce speran˛e, dar ∫i foarte multe dezam„giri. Tocmai de acestea din urm„ se vorbe∫te mai pu˛in. Calculele politice nu trebuie stricate!