Aledin Amet

„Istoria la timpul prezent”

O națiune devine eternă atunci când marile ei personalități sunt respectate. Ființa națiunii persistă doar dacă adevăratele caractere sunt prețuite, în contextul în care istoria, nu-i așa?, reprezintă și o dimensiune a conjuncturii. Devine obsedant, într-un secol, cel trecut, și așa obsedant, modul în care au fost și sunt percepute evenimentele, cu iz mai mult sau mai puțin dramatic.

Națiunea tătară, indiscutabil o națiune cândva glorioasă, se dedică sie însăși, tocmai pentru a se redescoperi. A avut, dar mai ales are nevoie de eroi, de eroi autentici, nu inventați de dragul unor false emoții. Astfel de eroi au și nume.

Eu am marele privilegiu de a-l cunoaște pe domnul Ali Osman Becmambet. La data de 10 mai își serbează, prețuindu-ne așa cum ne-a prețuit și până acum, cei 100 de ani. A străbătut teribilul timp cu multă demnitate, onestitate și curaj. A devenit devenire, a devenit modul nostru de a ne raporta la adevăratele valori spirituale.

Eu am marele privilegiu de a-l cunoaște pe domnul Ali Osman Becmambet nu de astăzi, nu de ieri, de la începutul anilor ’90... A fost și a rămas un mare luptător, un apărător al drepturilor tătarilor. A suferit pentru acest crez în închisorile comuniste, și-a jertfit libertatea pentru ca idealul să reziste. Sufletul, în formă de Crimee, a fost de multe ori rănit, dar niciodată, niciodată, învăluit în cenușiu. Se bucură pentru noi, se întristează pentru noi. Parcă prea l-am uitat în ultima vreme. Născocim aceleași și aceleași scuze, ale programului prea încărcat, ale faptului că a nins prea mult, că ploaia nu s-a oprit la timp... Știm că suntem penibili, dar, din păcate, persistăm... Dacă aș fi proprietarul unui stat, i-aș da acelui stat numele Domniei Sale, iar steagul ar avea culoarea ochilor Domniei Sale. Pentru că nu sunt proprietarul niciunui stat, îl respect, simplu, sincer, admirativ, așa cum se cuvine. La mulți ani!