Gigel Sorinel Știrbu

„Istoria se repetă..., din păcate”

Recent, printre cunoscătorii de istorie sau pasionați, a început să circule o ipoteză: asemănarea dintre Traian Băsescu și Carol al II-lea, și nu mă refer aici la vreo asemănare fizică ieșită din comun, ci mai degrabă la unele puncte comune pe care cei doi le împărtășesc pe scena politică românească.

Ce știm despre Carol II? Că în anturajul lui se afla un personaj numit Elena. Același personaj se regăsește și în perioada contemporană, sau bine-zis băsesciană. Cu aceeași influență.

Carol II îi avea pe Malaxa și pe Auschnit? Îi avea! Nici azi nu lipsesc din peisaj oamenii de afaceri apropiați președintelui cu acces la informații privilegiate.

Carol II a schimbat Constituția pentru a-și dubla puterile și instaura dictatura? A schimbat-o! Și aceeași este și dorința lui Traian Băsescu, din fericire încă nematerializată.

Exista pe timpul lui Carol II o camarilă ce transformase Consiliul de Miniștri într-o marionetă? Cu siguranță, da! Întorcându-ne în prezent, remarcăm cum atât Guvernul, cât și Parlamentul au fost subordonate intereselor unui grup restrâns de persoane din anturajul președintelui.

Carol II a fost adulat de popor, pentru ca 10 ani mai târziu să plece cu coada între picioare? A fost! Traian Băsescu nu a aniversat încă 10 ani la conducerea României, dar perspectivele pentru finalul celui de-al doilea mandat par a fi similare.

Așadar, credeți că există destule motive pentru a spune că scena e aceeași, piesa e la fel, doar actorii s-au schimbat, dar au păstrat aceleași metehne?