Dumitru Avram

## îStrategii sinuciga∫e“

Ceea ce se Ónt‚mpl„ acum cu P.N.L. este revelator pentru soarta oric„rei forma˛iuni politice care abandoneaz„ idealurile na˛ionale ∫i soarta celor mul˛i. Restituirile f„cute cu incon∫tien˛„ — cum este cazul Castelului Bran, una dintre pu˛inele noastre bijuterii medievale —, concesiile fa˛„ de U.D.M.R. ∫i guvernul de

la Budapesta, Ón care prima victim„ a fost inestimabila mo∫tenire Gojdu, ∫i, nu Ón ultimul r‚nd, sf‚∫ierile interne f„r„ precedent fac din componenta liberal„ a actualei puteri un perdant sigur. Promisiunea t‚n„rului nostru ministru de externe, potrivit c„reia Ón anii ce urmeaz„ Rom‚nia va deveni unul dintre tigrii economici ai Europei, trebuie luat„ ca o glum„.

Pe o structur„ economic„ mai mult dec‚t firav„, noi avem probleme cu justi˛ia ∫i corup˛ia, ca s„ nu mai vorbim despre faptul c„ adaptarea la standardele europene Ónseamn„ Óncetarea unor activit„˛i care nu vor mai fi competitive Ón fa˛a unor companii din Vest.

La P.N.L., despre care vorbim, au ap„rut dou„, sau trei, noi probleme: opera˛ia la genunchi a premierului motociclist, recuperarea lui Theodor Stolojan ∫i p„strarea la distan˛„ a lui Valeriu Stoica; asist„m de fapt la un fenomen unic Ón politica rom‚neasc„, fracturarea unui partid aflat la putere. Acesta, un politician plin de farmec caragialesc, care anun˛a Ón octombrie, c‚nd se punea la cale o improviza˛ie liberal„, c„ se preg„tea apari˛ia unui partid de dreapta (de parc„ P.N.L. ar fi altceva), dar unul Ón afara tradi˛ionalei doctrine a forma˛iunii conduse (Ónc„) de C„lin Popescu-T„riceanu, ceva Ón genul Partidului Popular European, Ón care ∫i-au g„sit ad„post toate Ónjgheb„rile politice de pripas, at‚tea curente disidente f„r„ viitor, din r‚ndul c„rora nu lipsesc iredenti∫tii maghiari. De unde, a∫adar, o dreapt„ majoritar„ ∫i, pe deasupra, capabil„ s„ se uneasc„ Óntr-o federa˛ie de partide?

Œn Rom‚nia, dreapta a pierdut trenul Ónc„ Ónainte de r„zboi, Óntruc‚t reprezentan˛ii s„i, care au jecm„nit ˛ara, atunci ca ∫i azi, n-aveau cum s„ se bucure de simpatie. Un popor fl„m‚nd, o na˛ie s„rac„ ∫i umilit„ nu poate, Ón niciun caz, s„-∫i manifeste adeziunea fa˛„ de partidele politice al c„ror principal scop Ól constituie acapararea, pe c„i necinstite, a unor averi c‚t mai mari, atunci c‚nd se afl„ la putere. De altfel, P.N.L. n-a fost niciodat„ un partid de mas„, ci unul de lideri, care a supravie˛uit prin cohorte de industria∫i, mo∫ieri sau bancheri ∫i prin aportul activi∫tilor locali, pro˛„pi˛i ∫i ei Ón diferite func˛ii publice.

For˛a politic„ a P.N.L. n-a constituit-o niciodat„ num„rul adep˛ilor, ci elementele cu mari resurse financiare ∫i cele legate, prin interese politice ∫i economice, de monarhie, de marea birocra˛ie civil„ ∫i militar„. Semnificativ Ón aceast„ privin˛„ este faptul c„ la alegerile din 1927, din cei 287 de deputa˛i liberali, 130 erau avoca˛i, 25 mo∫ieri, 13 mari proprietari de imobile, de firme comerciale ∫i de transport, 7 industria∫i, 10 directori de banc„, 3 rentieri, restul fiind persoane din fruntea unor organiza˛ii locale ∫i unele personalit„˛i ale vie˛ii ∫tiin˛ifice ∫i culturale menite s„ confere o aureol„ umanist„ unui partid at‚t de distant fa˛„ de oameni.