Ioan Balan

„Îți mulțumim, Monnet! Îți mulțumim, Adenauer!”

Îmi permit să vă citez numai câteva cuvinte din profeția marelui autor francez Victor Hugo, care în anul 1849, cu ocazia Congresului de Pace de la Paris, visa la o Europă caracterizată de pace și prosperitate:

„Va veni o zi când voi, cei din Franța, voi, cei din Rusia, voi, cei din Italia, voi, cei din Anglia, voi, cei din Germania, voi toți care aparțineți națiunilor acestui continent, fără să vă pierdeți calitățile distincte și glorioasa voastră individualitate, vă veți strânge într-o uniune superioară și veți constitui fraternitatea europeană... Va veni o zi în care toate națiunile continentului, fără a-și pierde calitatea lor de entități distincte și glorioasa lor individualitate, vor face tot posibilul să se grupeze într-o unitate superioară, constituind fraternitatea europeană. Va veni o zi în care vor fi alte câmpuri de bătaie – cele ale piețelor deschise ideilor. Va veni o zi în care bombele vor fi înlocuite cu voturi”! Nu știu cine și-ar mai putea imagina astăzi vechiul continent fără opera de curaj a lui Jean Monnet și Konrad Adenauer! Cred că fiecare dintre cei aproape 500 de milioane de europeni ar trebui să mulțumească acestor fondatori, care au făcut din visul păcii și prosperității o realitate.

S-au scurs deja șase decenii de la primul embrion al proiectului politic la care cei doi fondatori au visat, iar Europa s-a îndreptat către împlinirea profeției lui Hugo, dar și a predecesorilor săi, Pierre Dubois și Dante Alighieri.

Puțini își mai aduc aminte de faptul că Uniunea Europeană de astăzi nu a fost un proiect simplu și nu s-a realizat fără obstacole, fără crize, fără scepticism. Cu toate acestea, dorința popoarelor europene de a recrea marea familie europeană a fost mult mai puternică decât piedicile întâlnite.

Astăzi suntem noi înșine parte a acestui proiect de succes și nici nu vreau să mă gândesc unde ar fi fost România dacă Monnet, Schuman sau Adenauer nu ar fi găsit cheia drumului către pace și prosperitate.

Cetățenii români au fost probabil cel mai atașați acestei construcții, peste 85% din ei fiind atașați ideii de „Unitate în diversitate”. Poate că noi, românii, am înțeles și am simțit cel mai bine cât de scumpă este libertatea și cât de importantă este prosperitatea. Noi intram în Uniune după jumătate de secol în care libertatea era un cuvânt interzis, iar prosperitatea era doar apanajul nomenclaturii.

Chiar dacă cetățenii români nu se bucură astăzi de toate beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană, avem obligația de a menține entuziasmul și încrederea lor în Europa. Pentru mulți deja oportunitatea de a călători nestingheriți, de a muncii, de a studia și de a se stabili oriunde în perimetrul celorlalte state membre reprezintă un câștig deosebit.

Ceea ce trebuie să facem în continuare este să creștem nivelul de prosperitate și în România, pentru cei care doresc să își întemeieze o familie și să își crească copiii pe pământurile natale.