Marius Rogin

îZiua Europei ∫i importan˛a ei pentru Rom‚nia“

Ziua de 9 mai 1950 reprezint„ Ón istoria noastr„ european„ primul pas care a dus c„tre formarea a ceea ce ast„zi numim Uniunea European„. Œn aceast„ zi, la Paris, ministrul de externe al Fran˛ei, domnul Robert Schuman, a citit presei interna˛ionale o declara˛ie prin care chema Fran˛a, Germania, dar ∫i alte ˛„ri europene s„-∫i uneasc„ produc˛iile de c„rbune ∫i o˛el, pun‚nd astfel bazele primei funda˛ii concrete a unei federa˛ii europene. Nu pot s„ trec mai departe f„r„ a aminti aici numele unei alte figuri importante Ón acest scenariu, cea a lui Jean Monnet, cel c„ruia i-a fost trasat„ ca sarcin„ elaborarea unui plan care s„ conduc„ spre o Ómbun„t„˛ire a rela˛iilor Óntre Fran˛a ∫i Germania, p‚n„ la acea vreme du∫mani declara˛i din cauza evenimentelor din cel de-Al Doilea R„zboi Mondial.

Dac„ la Ónceput num„rul ˛„rilor care au pus bazele acestei Uniuni a fost de doar ∫ase, o dat„ cu trecerea timpului acest num„r a crescut, Ón prezent el ridic‚ndu-se

la nu mai pu˛in de 25 de state. Aceasta este o dovad„ a faptului c„ organismul creat n-a fost unul ermetic, Ónchis, ci, din contr„, a dat posibilitatea ∫i altora de a accede Ón structurile ei.

Aceast„ ∫ans„ a fost acordat„ ∫i Rom‚niei. Sper„m ca ea s„ nu fie ratat„ ∫i, la 1 ianuarie 2007, s„ devenim cel de-al 26-lea stat ce se al„tur„ Uniunii.

Pentru aceasta Óns„ Rom‚nia mai are de lucru, a∫a cum a avut din iarna anului 2004, c‚nd s-a angajat pe drumul integr„rii. Drumul n-a fost deloc unul u∫or, cu at‚t mai mult cu c‚t fostele guvern„ri n-au reu∫it s„ fac„ ceea ce se dorea de Uniune, astfel Ónc‚t ne-am ales cu o gr„mad„ de lucruri ce trebuiau f„cute p‚n„ atunci, n-au fost Óndeplinite, ner„m‚n‚ndu-ne altceva dec‚t s„ adun„m cioburile sparte Ón nu mai pu˛in de 15 ani de guvernare ce a l„sat mult de dorit.

Candida˛ii la aderare, implicit ∫i noi, trebuie s„ fim con∫tien˛i ∫i s„ nu pierdem nici o secund„ din vedere criteriile pe care trebuie s„ le Óndeplinim: o economie de pia˛„ func˛ional„, capacitatea de a face fa˛„ presiunii concuren˛iale ∫i pie˛ei din cadrul Uniunii, adoptarea acquis-ului comunitar, care presupune capacitatea de a efectua modific„ri substan˛iale ale legilor, reglement„rilor ∫i prevederilor administrative, adoptarea obiectivelor fundamentale ale Uniunii, cu alte cuvinte, integrarea politic„, economic„ ∫i monetar„.

Nu trebuie s„ ne a∫tept„m la nici un fel de tratament preferen˛ial, fiecare candidat fiind apreciat Ón func˛ie de realiz„rile f„cute ∫i pe baza acelora∫i criterii. Trebuie s„ privim extinderea ca pe un proces general ∫i care s„ fie realizat„ Ón cadrul unui proces de negociere unitar.

Cu toate acestea, Óns„, extinderea este un proces progresiv, av‚nd Ón vedere situa˛iile diferite ale statelor candidate. Cadrul comun trebuie a∫adar s„ permit„ negocieri separate pentru fiecare ˛ar„, care s„ Ónceap„ Ón fiecare caz la momentul potrivit, Ón func˛ie de nivelul de preg„tire al fiec„rei ˛„ri candidate ∫i Ón func˛ie de propriul ritm.