Cristina Burciu

„Jos pălăria în fața româncelor de la țară!”

Ziua internațională a femeilor din mediul rural este celebrată anual în data de 15 octombrie, cu scopul de a conștientiza faptul că femeile de la sate contribuie la bunăstarea familiilor lor, precum și la dezvoltarea economiei rurale. În realitatea românească, consider că femeile din mediul rural pot fi considerate aproape eroine, atât în comparație cu cele din zona urbană, cât și cu cele din țările europene.

Particularitățile și tradițiile familiilor de la țară arată că româncele, în general, și cele din sate și comune, în special, au două locuri de muncă constante și zilnice, unul la serviciu, iar celălalt acasă. Specificul muncii femeilor diferă foarte mult de cel al bărbaților, iar la țară femeile muncesc de la vârste fragede în propriile gospodării, cot la cot cu părinții și, apoi, cu soții, în activități agricole. Să mai subliniez că, în general, femeile sunt singurele care se ocupă de creșterea și educația copiilor și a nepoților, de curățenie, de mâncare și de îngrijirea bătrânilor. În plus, condițiile în care femeile din zona rurală muncesc acasă sunt încă foarte departe de cele din orașe, să nu mai vorbim de țările europene! În lipsa apei curente și a canalizării, situație în care sunt, din păcate, majoritatea satelor românești, foarte multe doamne și domnișoare de la țară încă spală rufele cu mâna și cară apa cu găleata din curte sau din mijlocul localităților.

Nici în ceea ce privește respectarea principiilor egalității de șanse, gradului de sărăcie, siguranței sociale, șomajului și violenței domestice, româncele din zonele rurale nu se pot bucura de vreun avantaj, fiind vorba despre capitole vitale din viața de zi cu zi, unde reprezentantele sexului frumos sunt victime și sunt supuse diferitelor genuri de discriminare. Nu în ultimul rând, accesul pe piața muncii este extrem de anevoios pentru româncele de la țară, mai ales după o anumită vârstă, fapt ce le pune într-o situație de inferioritate atât în fața familiei, cât și a societății conservatoare din lumea satului.

Deși satul românesc s-a transformat fundamental după 1990, rolul și atribuțiile doamnelor și domnișoarelor de la sate nu s-au schimbat prea mult, într-o lume de cele mai multe ori înmărmurită în trecut. Prejudecățile au rămas, din nefericire, aceleași, iar conceputul de egalitate este departe de situația din mediul urban. În aceste condiții, Organizația de Femei a PSD a impus în programul de guvernare anumite măsuri pentru sprijinirea și promovarea, atât pe piața muncii, cât și în viața cotidiană, a femeilor din comunitățile rurale. Cele mai importante vizează sprijinirea tinerelor mame, protejarea sănătății femeilor, asigurarea de locuri de muncă, dezvoltarea de mici afaceri, securitatea financiară pentru pensionare, prețuri mai mici la produsele pentru nou-născuți, sprijinirea copiilor din mediul rural cu părinți plecați în străinătate și, nu în ultimul rând, pedepsirea exemplară a agresorilor în cazurile de violență în familie, având în vedere cvasiproveniența feminină a victimelor.