Stelică Iacob-Strugaru

„Județul Botoșani aparține României!”

A devenit deja un negru obicei acela prin care toți oamenii politici compătimesc sărăcia, efectele calamităților naturale, infracționalitatea și Dumnezeu știe câte alte probleme nu afectează județele din nordul țării.

Nu a devenit, însă, în ultimii douăzeci de ani, un obicei acela de a construi strategii clare de dezvoltare, de a aloca prin prevederi bugetare stricte sume pentru investiții locale sau regionale, nu a devenit nicidecum un obicei acela de a elimina disparitățile de dezvoltare economică și socială între regiunile țării.

Pe fondul unei astfel de stări de lucruri, județul Botoșani nu mai domină statisticile naționale doar la cea mai mare rată a șomajului, cel mai mic salariu mediu, cea mai mică productivitate a muncii, cea mai defectuoasă infrastructură, dar și la cele mai mari amenințări demografice pentru populația locală.

Natalitatea extrem de scăzută, completată de serviciile medicale deficitare cu impact asupra unei rate a mortalității infantile demne de secolul trecut au creat un climat de incertitudine și lipsă de speranță fără precedent.

Bruma de tineret care mai populează așezările este deja în căutarea unui loc de muncă în străinătate, dacă nu au reușit deja să plece, iar activitățile economice locale, chiar și cele agricole, sunt în pericol, pentru că nu mai pot fi sprijinite decât de botoșăneni de vârsta a treia.

Există soluții și ele sunt la îndemâna noastră. E vorba despre investițiile reale și despre promisiuni sau proiecte demarate și niciodată finalizate. Botoșaniul poate deveni puntea economică de legătură a Europei cu nord-estul continentului și poate redeveni un pol de prestigiu al economiei agroalimentare.

Plătiți bine și cu perspectiva construcției unei vieți decente, tinerii vor considera mai profitabil să se întoarcă în satul natal decât să ia drumul străinătății.