Paul Magheru

„Jungla uninominalului”

Decizia judecătorilor Curții Constituționale a României de a respinge contestația senatorilor PRM și PC și de a consfinți astfel constituționalitatea legii privind votul uninominal reprezintă pentru România sfârșitul pluripartidismului. Nu mai vorbim de gravele încălcări ale Constituției pe care noua Lege electorală le statuează. Una dintre aceste grave încălcări ale Constituției impune candidaților să depună minim cinci salarii minime brute pe țară, violându-se astfel articolul 4 din Constituție, întrucât condiționează exercitarea dreptului de a fi ales de criterii de avere. De asemenea, articolul din lege care prevede un prag electoral alternativ este la rândul său neconstituțional, deoarece încalcă caracterul egal al votului, creându-se o discriminare.

Delimitarea colegiilor uninominale prin hotărâre de Guvern încalcă prevederile din Constituție potrivit cărora sistemul electoral poate fi reglementat doar prin lege, articolul 77 care se referă la modificări ale Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale este neconstituțional. Prin alegerea prin vot uninominal a președintelui consiliului județean, acesta capătă un caracter instituțional propriu, nemaifiind membru al CJ, instituția ca atare nefiind prevăzută în Constituție.

Această decizie a Curții Constituționale reprezintă voința președintelui-jucător și sfidător, totodată, la adresa democrației. Curtea Constituțională a devenit instrumentul prin care își exercită dictatura Traian Băsescu, iar judecătorii acestei instituții nu fac altceva decât să dezonoreze roba judecătorească. Una dintre instituțiile fundamentale într-o

democrație, Curtea Constituțională, a ajuns să fie adăpostul incompetenței și al obedienței față de arbitrarul regimului băsescian.

Votul uninominal reprezintă un atentat la ideea de democrație. Dacă ne aducem aminte, el a mai fost folosit în istorie cu scopul de a distruge partidele și de a concentra puterea în mâinile unui singur om. Este vorba de măsura lui De Gaulle, în Franța anului 1958. Aceleași aspirații secrete le are și marinarul-jucător, care aruncă zarurile măsluite ale uninominalului, în tradiția barbutului politic pe care-l joacă de la începutul mandatului său. Demagogia ordinară al lui Traian Băsescu constă în trâmbițarea nobilului scop al uninominalului, și anume promovarea persoanei în dauna listei de partid, pentru a-și camufla, de fapt, intențiile dictatoriale de suprimare a partidelor mici. România nu este nici pe departe la nivelul Americii sau al Marii Britanii, care au două partide ce alternează ciclic la putere, dar care au și o tradiție democratică de câteva sute de ani în spate.

O altă consecință dezastruoasă pentru viitorul politic al României o reprezintă promovarea manelismului la nivelul instituției primordiale a democrației, care este Parlamentul, prin votul acesta uninominal. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, tipul acesta manelist de prestație publică a fost inaugurat de Traian Băsescu, care este cel care a dat tonul la joc și la bătut podeaua în politica românească. Acest teren al manelismului politic va fi deschis de oameni cu bani și cu notorietate din lumea divertismentului ieftin, care vor fi vânați de unele partide pentru a obține scoruri mari prin care să poată fi trasă și lista în sus. Consecința ar putea fi aceea de a avea în Sfatul Țării: fotbaliști, maneliști și alte asemenea categorii umane producătoare de poluare socială. Nu mai vorbim despre faptul că „baronii locali” vor redeveni iarăși ce au fost și poate chiar mai mult decât atât, ca să facem o parafrază amară la zicerea lui Petru Rareș.