Vasile Popeangă

„Justiția românească, încotro?”

Tot mai mult și tot mai des se întâmplă, în ultima perioadă, să aflăm prin intermediul mass-media noutăți deloc liniștitoare din domeniul justiției. Cu atât mai rău este faptul că majoritatea acestor știri vin din zona controlată de către Traian Băsescu: Curtea Constituțională, Consiliul Suprem al Magistraturii, Direcția Națională Anticorupție și alte arii în care procentul de inși cu nașu-n suflet este îngrijorător de crescut.

Iată de ce, în următoarea perioadă, când se va lucra la alcătuirea noii Constituții, aceste lucruri trebuie avute în vedere ca, dacă nu se pot eradica, măcar o majoritate semnificativă de abuzuri și exercitări ale liberului-arbitru venite din partea polițiștilor, procurorilor și judecătorilor să fie eliminate, introducându-se chiar pedepse severe pentru cei care le comit sau măcar încearcă, întrucât nu mai este de acceptat în societatea românească, europeană, a secolului XXI, ca un polițist, procuror ori judecător să strâmbe legea cum vrea el, s-o interpreteze cum îi convine. O lege trebuie nu să fie interpretată de către cei care sunt plătiți de societate să o aplice; asta o fac normele metodologice. Ei trebuie să aibă grijă ca legea să fie respectată aidoma, atât în litera, cât și în spiritul ei.

În plus, trebuie avut în vedere ca spiritul legii să fie luat în calcul în judecata magistraților cu aceeași importanță ca și litera legii, întrucât aplicarea mecanică a literei legii, dublată de o înțelegere precară sau chiar absentă a spiritului legii, din comoditate, nepricepere ori din diverse interese, a început să umple pușcăriile până la refuz cu nevinovați și să ofere CEDO posibilitatea să oblige statul român la despăgubiri din ce în ce mai mari și mai multe.

Pe de altă parte, este inadmisibil ca în aceeași speță, în aceleași condiții de probatoriu, pe aceleași legi în vigoare, o instanță să dea achitarea, iar o alta să decidă ani grei de pușcărie – una din ele greșește grav și trebuie să plătească! În plus, trebuie depuse eforturi tot mai mari ca să scoatem justiția de sub influența politicului, singurul care să mai aibă tangență prin sarcinile de serviciu cu aceasta să fie, cum este normal în orice stat civilizat, ministrul justiției, nu președintele. Și asta pentru că nu este normal să lași atribuții din domeniul juridic la nivelul președintelui, chiar dacă acesta este cel care se ocupă de CSAT, iar exemplele triste din ultimii 8 ani au arătat cât de nociv poate fi acest fapt, întrucât, orbit de putere, el poate crea o rețea de tip mafiot greu de demantelat, mai ales când partenerii noștri externi sunt atât de sensibili pe acest subiect, ei neputându-și imagina că acest lucru este posibil într-un stat de drept membru al UE și reacționând, de altfel, ca atare. Din păcate, prin intermediul funcției prezidențiale, a trebuit ca tocmai țara noastră să le ofere această neplăcută experiență, cea a unei justiții virusate...