Leonida Lari Iorga

L-am v„zut Ónt‚ia oar„ pe Mircea Dinescu Óntr-un pulover cu m‚necile r„suflecate la Uniunea Scriitorilor din Chi∫in„u, pe scen„. S„ fi fost aceasta prin 1988. A dat un spectacol grozav. Toat„ sala murea de r‚s la bancurile sale. Mai pu ˛ in, la o poezie, pesemne, tr„it„. îSunt t‚n„r, doamn„, vinul m„ ∫tie pe de rost...“ Noi, scriitorii rom‚ni din Basarabia, n-am prea dat atunci aten ˛ ie faptului c„ Mircea Dinescu, Ónainte de a ajunge la Chi∫in„u, trecuse dintru-nt‚i prin Moscova, capitala de atunci a U.R.S.S. ∫i a soacrei sale cu state vechi la K.G.B., Elena Loghinovskaia.

Noi credeam c„ to ˛ i rom‚nii ne sunt fra ˛ i. ™i, gazde fiind, l-am primit, l-am omenit cum am ∫tiut mai bine, de altfel, toat„ lumea care vine pe la Chi∫in„u cunoa∫te ospitalitatea rom‚nilor basarabeni.

De ce, Óns„, am Ónceput cu aceast„ vizit„ ciudat„, c„ci mai bine ar fi de zis c„l„toria Moscova—Chi∫in„u— Bucure∫ti a nedomnului Mircea Dinescu?

Omul Ón cauz„ avea, probabil, ni∫te rela ˛ ii mai de durat„ cu serviciile ruse∫ti, altfel nu se explic„ arestarea lui la domiciliu pe vremea lui Nicolae Ceau∫escu. Œn fond, dac„ e s„ vorbim de la obraz, el nu a fost disident, ci rezident.

A doua oar„ l-am v„zut Ón alt pulover cu m‚necile r„suflecate la Uniunea Scriitorilor din Bucure∫ti, dup„ 1990—1991, c‚nd mi-a ap„rut volumul îDulcele foc“ la Editura îUnivers“. S-a Ónt‚mplat s„ vin pe la Uniune ∫i s„-l v„d Óntr-o stare lamentabil„: Ónjura de mama focului de la etajul unu o femeie care se afla la parter, o scriitoare, din c‚te am Ón ˛ eles de la ni∫te colegi de breasl„.

A treia oar„ l-am v„zut la Ambasada U.R.S.S., dar Ón alt strai. Cum noi, liderii Mi∫c„rii de Eliberare ∫i ReÓntregire Na ˛ ional„ din Basarabia, printre care Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Gheorghe Vod„ ∫i eu, am fost invita ˛ i la Bucure∫ti de c„tre proasp„tul C.P.U.N., care apoi s-a numit F.D.S.N., apoi P.D.S.R., apoi P.S.D., nu Ón ˛ eleg nici p‚n„ acum de ce Ón Palatul Victoria, la Ónt‚lnirea delega ˛ iei din Basarabia cu cei din Rom‚nia era prezent ∫i tovar„∫ul Teajelnicov, ambasadorul U.R.S.S. Ón Rom‚nia. Dumnezeu s„-l ierte, c„ nu mai este printre tr„itorii de pe p„m‚nt. Iar„∫i e ceva de neÓn ˛ eles, cel pu ˛ in pentru mine, de ce delega ˛ ia basarabean„ a fost dus„ la cin„ la Ambasada U.R.S.S.

™i iat„ cum se leag„ ni∫te treburi: degeaba latr„ Mircea Dinescu Ón a sa îAspirin„ a s„racului“ — ce ironie a soartei, acel care a devalizat Uniunea Scriitorilor din Rom‚nia o face pe s„racul —, c„, vede ˛ i dumneavoastr„, Grigore Vieru, Leonida Lari Ói aduleaz„ ∫i Ói ap„r„ pe Adrian P„unescu ∫i C.V. Tudor, de parc„ ace∫ti oameni ar avea nevoie de ap„rarea noastr„. Chestiunea e mult mai simpl„: Óntre un tr„d„tor de ˛ ar„ ca Mircea Dinescu ∫i ni∫te patrio ˛ i rom‚ni, e limpede ca bun„ ziua

alegerea noastr„. P„i, cine crede ˛ i c„ Ónt‚mpina delega ˛ ia basarabean„ cu p‚ine ∫i sare Ón pragul Ambasadei U.R.S.S.? Ana Blandiana ∫i Mircea Dinescu!