Gabriel Andronache

„La 1 iunie celebrăm viitorul națiunii noastre!”

Copiii sunt viitorul României! O afirmație, un slogan sau un adevăr?! Evident, este adevărul, pur și simplu, deoarece generațiile anilor 2008–2022 vor reprezenta cea mai mare parte a populației active pentru următoarele decenii din România. De aceea, respectarea drepturilor copiilor care formează generațiile menționate mai sus este esențială, chiar vitală.

La nivel internațional, mecanismul de protecție a fost construit prin demersuri succesive, începând cu Declarația de la Geneva din 1924 privind drepturile copilului, urmată de Declarația drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1959 _,_ culminând cu Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificată de România în 28 septembrie 1990*, țara noastră fiind printre primele state care au implementat în legislația națională acest document programatic.

Această convenție cuprinde întregul spectru al drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale, culturale – și prevede o dezvoltare completă a potențialului copilului într-o atmosferă de demnitate și justiție*. Totodată, în acest document, drepturile copilului sunt clare, concrete și accesibile înțelegerii, iar prin aceasta este satisfăcută o primă condiție în procesul respectării lor. Convenția cu privire la drepturile copilului este tratatul în domeniul drepturilor omului cu cea mai largă ratificare din istorie. Pe măsură ce convenția a fost aplicată, s-a constatat că protejarea drepturilor copilului necesită extinderea anumitor prevederi ale acesteia, astfel, până în prezent, au fost elaborate și aprobate trei protocoale facultative.