Stelian Cristian Ion

La 21 avem un amendament care se referă la alin. (2), la confiscarea extinsă.

Știți, unul dintre obiectivele acestei propuneri legislative l-a constituit punerea în acord cu directiva europeană referitoare la confiscarea extinsă. Ce face acest text? Exact contrariul. Adică, în loc să poți dispune confiscarea extinsă mai ușor, bazându-te în principal pe disproporția dintre averea persoanei condamnate și bunurile dobândite licit, se va pune opreliște, pe viitor, și vor trebui nu doar elemente din acestea de fapt, cum este această disproporție, ci vor trebui probe concrete că a săvârșit o infracțiune de același gen cu cele săvârșite înainte. Deci este total greșit!

Ministerul Justiției a avut o propunere de nou articol, art. 112[1] , cu două alineate. Ce s-a făcut în comisie? S-a luat alin. (1) – și este bine că s-a votat alin. (1), pentru că are o formă corectă –, numai că la alin. (2) se strică tot ce s-a făcut la alin. (1), în sensul că s-a votat în comisie o dispoziție contradictorie cu alin. (1), care prevede opreliști și condiții în plus față de cele din directivă.

Ca atare propunerea noastră de text este următoarea: „Confiscarea extinsă se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii.”

Precizare: urmează ca acea porțiune referitoare la confiscarea extinsă, de la terți, să fie preluată din propunerea CSM și ea se regăsește la alin. (9) și la alin. (10).