Mircea Ifrim

La art. 10, Comisiile de sãnãtate ºi familie, atât de la Camerã, cât ºi de la Senat, propun un alin.2 nou, dupã cum urmeazã: ”Aceste prevederi privind posibilitatea limitãrii deschiderii de credite bugetare pentru efectuarea cheltuielilor sub nivelurile aprobate nu se aplicã Fondului de asigurãri sociale de sãnãtate. Nivelul cheltuielilor pentru bugetul Fondului de asigurãri sociale de sãnãtate este egal cu nivelul veniturilor colectateÒ.

Doresc sã susþin acest amendament. Rolul celor douã Comisii de sãnãtate va fi, pânã la succesul nostru, rolul lui Cato în Senatul roman ”Totuºi, Cartagina existã!Ò

Starea de sãnãtate a populaþiei, nu vreau sã vã mai repetÉ în luna aprilie spuneam niºte indicatori, este aceeaºi stare dezastruoasã ºi în plinã degringoladã pe care o cunoaºteþi. În aceste condiþii, Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate funcþioneazã ca o instituþie care are dreptul sã colecteze banii, dar nu are dreptul sã-i cheltuie. Nu existã o realã autonomie a acestei instituþii ºi este contrar tuturor modurilor în care funcþioneazã casele în Uniunea Europeanã. În aceste condiþii, se stabileºte sã existe o sumã de venituri de 50.863.191.157 lei, din care noi putem cheltui 47.796.378.386 lei. Deci sãnãtatea stã atât de bine încât noi aducem venituri la bugetul de stat!

Situaþia la sfârºitul anului 2000 a fost cu 5.600 excedent în buget, cu 2.800 datorii ale spitalelor care nu sunt plãtite nici pânã în ziua de astãzi, ºi situaþia continuã, condiþii în careÉ începând cu medicamentele care nu sunt în spitale, continuând cu salarizarea medicilor, ne aflãm în aceastã situaþie.

Comisiile nu cer decât un singur lucru: sã fim lãsaþi ca ceea ce se adunã, 14% de la fiecare contribuabil, sã fie dat înapoi tot pentru sãnãtate. Nu este fond public, este fond adunat de la oameni, iar cu 5 ani în urmã s-a înfiinþat Casa de Asigurãri de Sãnãtate tocmai pentru a o separa de bugetul de stat. Astãzi, însã, ea este cu aceastã sumã luatã de la oameni, sumã pe care noi trebuie s-o cheltuim în aºa fel... cum doreºte Ministerul Finanþelor, pentru ca sã poatã face cu ea ºi alte lucruri în afarã de sãnãtate.

Solicitãm acest amendament. Sigur nu vom avea succes, dar sperãm cã într-un viitor glasul raþiunii va triumfa ºi se va realiza starea în care se gãseºte sãnãtatea naþiunii române.

Vã mulþumesc.